LECȚIA japoneză. Eficiență maximă în vremuri de pandemie: cum a încetinit Japonia răspândirea COVID-19 și ce măsuri au fost decise la Tokio

Țara care a reușit să controleze cel mai bine răspândirea pandemiei până în momentul de față, Japonia, a fost și este încă prea puțin menționată de presa internațională pentru modul foarte eficient în care a controlat răspândirea Covid-19.

Rămasă în umbră și din cauza propagandei pro-China, care pare să își găsească loc în majoritatea instituțiilor media internaționale, Japonia a avut încă din luna ianuarie cazuri de pacienți infectați cu coronavirus, dar guvernul condus de Shinzo Abe și calitățile poporului japonez au putut face posibilă încetinirea răspândirii coronavirusului la cea mai mică rată posibilă.

Mai mult, Japonia a ajutat și China să lupte împotriva răspândirii bolii, cu măști, costume de protecție și alte materiale de uz medical, încă din luna ianuarie.

În prezent, cu doar 1387 de pacienți confirmați cu Covid-19, la o populație de peste 126 milioane de locuitori, Japonia stă mai bine decât Luxemburgul, care are 1453 de pacienți la o populație de aproximativ 614.000 locuitori. Deși școlile au fost închise în mare parte de la începutul lunii martie, abia zilele acestea se pune problema ca să fie declarată starea de urgență care să permită închiderea pentru 21 de zile a unor regiuni, dacă situația evoluează rapid într-un sens defavorabil. În regiunile închise oamenii vor putea ieși din casă doar pentru a merge la muncă ori la cumpărături, cam cum se întâmplă în România. Guvernul japonez a procedat cu maximă atenție, fără să producă spaime și fără să amenințe, un exemplu clar pentru conduita oficialilor fiind momentul când premierul Abe și-a cerut scuze japonezilor pentru închiderea școlilor.

Recomandările guvernamentale au fost ca japonezii să evite spațiile închise, adunările de persoane și conversațiile de la mică distanță, iar aceștia le-au respectat fără probleme, dând dovadă de mult spirit civic. În schimb, în Singapore, alt stat unde răspândirea Covid-19 e bine ținută sub control, poți merge la închisoare pentru 6 luni doar dacă te apropii prea mult de cineva – mai multe detalii AICI.

Pe 26 martie,Yuriko Koike, guvernatoarea metropolei Tokio, a făcut un apel la japonezi să nu mai iasă noaptea pe străzi, iar aceștia s-au conformat fără probleme. Japonezii nu au fost supravegheați electronic cu ajutorul camerelor de pe străzi și prin localizarea telefoanelor mobile ale celor suspectați că au COVID-19, cum s-a întâmplat în Coreea de Sud, Italia, Singapore ori Israel – detalii AICI.  

Nici testările nu au fost făcute în număr mare, ca în Coreea de Sud, până la jumătatea lunii martie, cei care conduc Ministerul Sănătății, Muncii și Asistenței Sociale din Japonia considerând că ancheta epidemiologică e suficientă pentru depistarea celor suspecți de îmbolnăvirea cu Covid-19 – detalii AICI.

Când Coreea de Sud reușise să testeze 365.000 de persoane, în Japonia fuseseră testați numai 25.000. De notat și că în Japonia se pot efectua 7500 de teste pe zi, dar sunt făcute numai aproximativ 1300.

Acum japonezii se pregătesc pentru o creștere mai accelerată a numărului de cazuri, iar una dintre măsurile cele mai importante este pregătirea sistemului pentru examinarea medicală, tratarea și recuperarea pacienților cu COVID-19 acasă, pentru pacienții cu simptome ușoare ori pentru cei care vor fi în recuperare. Medicii vor intra în contact cu pacienții aflați acasă cu ajutorul telefoanelor ori al celorlalte terminale care folosesc internetul, evitându-se astfel supraaglomerarea spitalelor, care e cea mai mare problemă în cazul pandemiei actuale – mai multe detalii AICI.

Și în cazul Japoniei riscul răspândirii explozive a coronavirusului e imens, mai ales în condițiile în care țara are o populație mult îmbătrânită, dar guvernul de la Tokio reușește să își facă treaba mai bine ca oricine, fără să pună presiune prea mare pe populație. Nu se vorbește de naționalizări sau alte prostii comuniste. Obiectivul de încetinire și întârziere maximă a răspândirii bolii a fost atins în Japonia. Ideal ar fi și ca guvernanții de la Palatul Victoria, de ale căror bune intenții nu mă îndoiesc, să vadă ce se poate învăța din lecția japoneză și ce poate fi aplicat la noi.