"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În fața vremurilor pline de greutăți care ar urma să vină e bine să ne reamintim cum au trecut cei mai buni dintre români printr-o perioadă cumplit de întunecată, cu zeci de ani în urmă.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Moscova ne-a impus genocidara dictatură comunistă, perioadă a crizei economice continue, a prigoanei securistice, a închisorilor de exterminare și a execuțiilor sumare. Elita țării a fost întemnițată cu scopul premeditat de a fi distrusă, alături de sute de mii de oameni nevinovați care aparțineau tuturor domeniilor sociale. Cei mai însemnați oameni politici, făuritori ai Marii Uniri, oameni de cultură, medici, militari, ingineri și țărani au fost ținuți ani îndelungați în bezna și frigul penitenciarelor comuniste, mulți până la moarte, având rugăciunea la Dumnezeu ca unic mijloc de ajutorare, întărire și de salvare a sănătății mintale.
Despre folosul credinței în marile încercări vorbiseră și militarii care au luptat împotriva rușilor, a nemților, ori căzuseră în abominabilul prizonierat siberian. La fel și martirii care au luptat în munți împotriva comunismului, cu arma în mână. Credința i-a ajutat să stea în picioare în fața morții aduse de comuniști. Să reziste cu demnitate.
În epoca aceea au murit în lagărul comunist zeci de milioane de oameni. Întreaga lume era acoperită de norii încărcați cu otrava roșie a minții, dar cei care au rămas credincioși ori cei care au descoperit credința, au ramas cu sufletele intregi, în pofida chinurilor și torturilor, întărindu-i și luminându-i pe cei din jurul lor. Iar aceia care au murit, martirizați în beznele temnițelor, au murit liniștiți, având credința că Cel Răstignit îi va primi cu brațele deschise pe cei care au suferit asemeni Lui.
Pe măsură ce ne apropiem de momentul de vârf al pandemiei, știind și că urmează o criză economică severă, nu este absolut deloc surprinzător că mulți dintre oamenii izolați în case redescoperă forța credinței și folosul rugăciunii, așa cum s-a întâmplat întotdeauna în vremuri de molimă și restriște. Numai că, de la microfonul postului de radio unde încă se mai reproduce, un individ care și-a bătut joc de jurnalism încă din rușinoșii ani '90 decretează urlând (sic!) că rugăciunea ar duce omenirea în adânc, că o scufundă. Cu scopul de a-și ”cimenta” această minciună, Lucian Mândruță – căci despre dânsul e vorba, fostul partener de bălăceală cu rațe de cauciuc al Noricăi Nicolai, ex-procuroare comunistă, și fost învățăcel al împuțiciunii bolșevice Silviu Brucan – continuă bubuind aiureli și mai mari, pe contul său de Facebook:
”Leacurile au apărut după ce oamenii s-au oprit din rugat. După ce au făcut din două sticle o lentilă și din mai multe lentile un microscop. După ce au văzut, cu microscopul acela, ce e în lumea invizibilă din jurul nostru. Și după ce unuia – pe nume Pasteur – i-a venit o idee. Nu s-a rugat. Pasteur nu s-a rugat. Pasteur s-a gândit. Asta e diferența între două gesturi: Unul care duce omenirea spre adâncul ei. Și altul care o duce înainte”.
Absolutul ridicolului a fost atins aici – Louis Pasteur chiar a fost un bun creștin, un om al rugăciunii! Și asta este indubitabil. Un citat din opera lui poate lămuri fără pic de dubii cât de departe de adevăr e Mândruță:
”Posteritatea va râde într-o zi de prostia filozofilor materialiști moderni. Din ce studiez mai mult natura, mă minunez de lucrarea Creatorului. Ma rog (Lui) când sunt prins cu munca în laboratorul meu”.
Dar domnul Mândruță nu e, nici pe departe, vreun filozof materialist modern, și nici nu e echipat mintal pentru rigoare și profunzimi intelectuale. În schimb, el îi preia direct pe propagandiștii materialismului marxist, singurii care urlau când auzeau de credință și de rugăciune.
Mărturisitorii închisorilor ne-au lăsat mărturii sugestive și explicite despre urletele slugilor celor mai crude ale comuniștilor, iar Mândruță recunoaște că îl ia urlatul când aude de rugăciune, de credință, de Biserică, aspecte care acum, spre deosebire de genocidara dictatură comunistă, sunt garantate de Constituție.
Și dincolo de asta, numitul Mândruță minte de îngheață apele. Că o face involuntar, din pură ignoranță (foarte posibil) sau că o face în mod premeditat, e cât se poate de evident că locul lui ar trebui sa fie oriunde altundeva decât la un post de radio, unde să continue să emită minciuni și prostii.
El a mai acuzat și în alte rânduri Biserica, mințind cum respiră. Evident, pus în fața adevărului, nu a găsit niciodată de cuviință să-și ceară scuze. Publicul lui mai puțin educat îl acceptă și probabil că doar asta face postul de radio să îl țină angajat în continuare, dar ar fi corect ca atunci când cei care îi permit să rostogolească minciuni și tâmpenii pe postul lor să recunoască ce afacere media conduc – una care, într-un fel sau altul, cu găleata sau picătura, duce mai departe o parte din litera și spiritul propagandei comuniștilor care au ucis peste o suta de milioane de nevinovați și au ținut în robie și lipsuri jumătate de lume.
La final, vă prezentăm câteva citate concludente preluate din opera omului de știință și gânditorului creștin Louis Pasteur:
”Întreabă-te des care îți sunt prioritățile și ai grijă să Îl pui pe Dumnezeu în primul rând”.
”Puțină știință te îndepărtează de Dumnezeu, dar multă știință te duce către El”.
”Dumnezeu mi-a oferit să pot aduce o mică piatră în edificiul fragil și nesigur al cunoașterii noastre prin lucrările mele, despre acele mistere profunde ale Vieții și Morții, unde intelectul nostru a eșuat atât de lamentabil”.
