Mărturia lui Vlad Voiculescu și efectele ei

Ieri am înregistrat o explozie de declarații solemne și mai ales atacuri la persoană, imprecații, rechizitorii, pamflete și înjurături – toate pe Facebook.

Arsenalul comunicațional al multora dintre cei care se exprimă on-line se rezumă la atît. Multora le lipsesc informațiile concrete și mai ales logica. În lipsa lor fiecare improvizează o atitudine în lipsa celor 7 ani de acasă, cu educația incompletă – e vorba de analfabeții funcțional, mai mult de jumătate din populație, dar cu acces la internet. Se adaugă lecturile sărace încă din școală. Destui se pronunță fără să cunoască minimal subiectul. Ce contează! Haita e servită. Pentru mulți mediul on-line este un maidan unde își exhibă complexele. În lipsa criteriilor, pentru ei adevărul se schimbă după vînt, de la o zi la alta și de la o tabără la alta – 2 cu 2 nu fac patru, ci, după umoare și interes, 7 sau 3.

Toate zicerile în cauză s-au manifestat plecînd de la postarea pe Facebook a lui Vlad Voiculescu unde mărturisea că tatăl său a fost informator al Securității. Cam tîrziu, totuși! Lumea s-a indignat mai puțin că a intrat în politică în aceste conditii neoneste ci mai mult de declarația mea după care cariera lui s-a încheiat. Unii au considerat că l-aș fi condamnat prin vorbele mele (la Libertatea.ro, cu Adriana Nedelea, telefonic) și au sărit ca arși. Lumea s-a împarțit cf obiceiului casei în două tabere, pro si contra VV – nuanțele au dispărut. Ori e albă, ori e neagră – ceea ce nu se întîmplă ca atare niciodată.

Pe scurt – VV plătește pentru ascunderea situației tatălui său, nu pentru ce a zis cineva despre asta. Să lăsăm timpul să treacă, să vedem ce se va întîmpla. Primii care îi vor da un brînci prietenesc și-l vor marginaliza vor fi colegii de partid. Abia apoi cei din alte partide. Mediul politic nu e pension de fete ci o savană populată de hiene. Dacă simt sînge, nu lasă nimic în urmă.

E drept, vocile raționale au spus/scris ce era de spus, au analizat situația de nesusținut al lui VV. Au descifrat fisurile (destule) ale discursului său. Dar vocile care nu-și pierd cumpătul și nu se lasă duse de val, nici intimidate de urlete, nu sunt foarte multe. Ele arată curaj și se opun cu stoicism imprecațiilor. Episodul fb de ieri a fost ca hîrtia de turnesol pentru starea societății românești de azi. Seamănă tot mai mult cu un azil psihiatric. Intoleranța a atins cote maxime. E cazul să nu vorbești pentru că nu vei fi auzit. Nu are cine…