Destabilizarea Europei și șantajul abominabil al despotului Erdogan. Milioane de refugiați sirieni, afgani și africani vor forța intrarea pe teritoriul UE. Cum se va apăra aceasta?

Într-un discurs televizat, tiranul de la Ankara Recep Tayyip Erdogan a tunat și a fulgerat contra Europei, acuzând autorităţile greceşti de uciderea a doi migranţi care ar fi încercat să treacă frontiera între Turcia şi Grecia, unde mii de refugiați forțează, de mai multe zile, intrarea pe teritoriul UE.

Grecia a anunțat, luni, că aproximativ o mie de persoane au reușit să intre pe teritoriul UE, dar că forțele sale ar fi împiedicat, numai în ultimele 24 de ore, alte peste 10.000 să treacă granița.

„Astăzi, militarii greci au ucis doi migranţi şi au rănit unul grav", a suspinat teatral Recep Tayyip Erdogan.

Lecțiile de umanitate ale despotul turc -  care, în țara sa, a aruncat după gratii zeci de mii de judecători, jurnaliști, profesori, militari etc și vânează prin lume pe oricine e suspectat că ar fi simpatizant al celui mai important adversar politic al său, clericul Fethullah Gullen – sunt puțin credibile. Bărcuțele pneumatice care pun viața migranților în pericol în apele învolburate ale Mediteranei pleacă de pe țărmurile Turciei, nu din altă parte. Căluzele care duc atâția oameni la moarte sigură, contra a mii de euro locul într-o ambarcațiune improvizată și supraaglomerată, sunt cetățeni ai Turciei care s-au îmbogățit din această afaceră sinistră cu vieți omenești. Pentru a gestiona criza migranților sirieni, Erdogan a primit miliarde de euro de la Europa și tot ce a mai pretins, inclusiv tăcere în momentul în care i-a atacat pe kurzii din Siria, aliații cei mai eficienți ai NATO în lupta contra ISIS.

După unele păreri, despotul turc ar vrea și mai mult – să obțină sprijinul UE și NATO în operațiunile sale militare din Siria (unde iar a ajuns să se calce pe bătături și pe interese cu criminalul Vladimir Putin) și folosește drama a sute de mii de oameni în acest sens. Alții opinează însă că nu este prea clar ce vrea Erdogan de la UE și restul lumii.

"Vorbim cu ei. Ei ne spun: 'Vă vom trimite un miliard de euro'. 'Pe cine încercaţi să înşelaţi? (..) Nu vrem aceşti bani' ", a mai tunat Erdogan într-o conferinţa de presă comună cu premierul bulgar Boiko Borissov, acesta din urmă la rândul său preocupat de situația migranților pentru că Turcia și Bulgaria au graniță comună.

Atena a dezminţit acuzaţiile la adresa sa, chiar dacă în câteva imagini surprinse recent se vede cum garda de coastă trage spre bărcile cu migranți și încearcă din răsputeri să le întoarcă din drum.

Un adolescent a murit deja în apropiere de insula Lesbos după ce barca în care se afla s-a răsturnat, moartea sa tragică amintind de imaginile cutremurătoare din 2015/2016 când familii întregi au sfârșit înecate în Mediterană.

Potrivit dw.com, pentru prezenta situație de la granița Greciei cu Turcia este și vina UE care a fost ipocrită, ezitantă și nu a reușit, din 2016 de când a fost încheiat acordul cu Turcia, să găsească o soluție acceptabilă pentru criza migranților.

BBC scrie că aproape un milion de sirieni au trecut granița cu Turcia din decembrie 2019, pe fondul înfruntărilor sângeroase care se duc în regiunea Idlib între rebelii sirieni, sprijiniți de turci, și forțele guvernamentale ale lui Bashar al-Assad. Detalii AICI

Turcia găzduiește în prezent 3,7 milioane de refugiați sirieni, migranți din Africa și Afaganistan, pe care, după semnarea înțelegerii din 2016 cu UE, nu i-a mai lăsat să plece spre Europa.

Deutsche Welle: „UE s-a bizuit pe Turcia, iar acum îi lipsește un plan alternativ. Decizia Greciei și a Bulgariei de a-și închide granițele nu-i decât o încercare neajutorată de a-i opri pe refugiați și migranți - ceea ce nu va funcționa, însă, pe termen lung. Conform convenției ONU privind refugiații și legislația comună privind azilul în UE, solicitanții de azil au dreptul la o examinare a cererii lor, pe baza căreia se va stabili dacă ei au statutul de refugiați și, astfel, dreptul la protecție, sau dacă sunt imigranți. Persoanele din prima categorie nu pot fi refuzate, pur și simplu, și nici trimise înapoi într-o țară în care riscă să fie persecutate.    

După experiențele din 2015 și 2016, când au venit foarte mulţi refugiați și alți migranți în Europa Centrală prin Balcani sau traversând Marea Mediterană, UE a vrut, de fapt, să creeze un sistem de examinare a cererilor de azil și de distribuire pentru a gestiona astfel de "valuri" de migranți. Dar acesta nu există. Ce-i de făcut acum? Să se construiască un zid (garduri există deja)? Să se închidă granițele interne din UE? Sau să se renunțe la convenția ONU privind refugiații?

Din nefericire, în majoritate statele UE vor opta, probabil, pentru un curs politic dur, în loc să ajute țările aflate la frontierele externe ale Uniunii, cum ar fi Grecia, Bulgaria, Croația, Slovenia, Ungaria, Austria, Malta, Spania sau Italia. Adio, solidaritate europeană! Adio, drept internațional! Adio, mărinimie!”  

Provocarea cu care se confruntă Grecia în faţa afluxului de refugiaţi este una 'europeană', a declarat luni şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care se va deplasa marţi la frontiera greco-turcă împreună cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel, şi cu cel al Parlamentului European, David Sassoli.

„Grecia are întregul nostru sprijin”, a mai spus Ursula von der Leyen, care se va întâlni și cu prim-ministrul elen Kyriakos Mitsotakis.

Referitor la decizia de vineri a Turciei de a deschide frontierele cu Uniunea Europeană şi de a lăsa să treacă refugiaţii, pentru a obţine sprijin occidental în Siria, preşedinta Comisiei Europene a recunoscut că Ankara se află „într-o situaţie dificilă în ceea ce priveşte refugiaţii şi migranţii”. „Dar ceea ce vedem acum nu poate fi un răspuns sau o soluţie”, a subliniat ea.

Comisia de la Bruxelles va avea un dialog intensiv cu Ankara pentru a lua în discuţie „unde ar putea fi necesar sprijin” în privinţa refugiaţilor în Turcia, dar „există un acord în vigoare, pe care noi îl respectăm”, a mai spus Ursula von der Leyen, referindu-se la pactul încheiat în 2016 cu Ankara.