Cel mai opulent președinte pro-rus din istoria Republicii Moldova – l-am numit pe socialistul Igor Dodon, fost ministru comunist – încearcă să tensioneze relațiile cu România, prin retragerea ambasadorului Mihai Gribincea, deși acesta s-a bucurat, pe întreaga durată a mandatului său, de respect la București.
Prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale, Vlad Țurcanu explică, pe Facebook, cele două mize ale acestei mișcări la care recurge Dodon, după ce a primit indicații clare de la Moscova, unde se duce deseori ca să ia ”lumină”.
Pe de o parte, avertizează Țurcanu, dacă Bucureștiul îi va accepta omul în locul lui Mihai Gribincea, Dodon va înțelege acest gest drept o slăbiciune și-l va folosi pe plan intern împotriva contestatarilor săi, în timp ce, pe de altă parte, dacă MAE va ignora doleanțele lui Dodon, pro-rusul va uzita acest refuz pentru a acuza România de ostilitate în relațiile cu Republica Moldova.
Podul.ro vă prezintă clarificările lui Vlad Țurcanu:
”Dodon încearcă să tensioneze relațiile cu România, prin retragerea ambasadorului Mihai Gribincea, care s-a bucurat, pe durata mandatului său, de respect la București. Ordinul ce i-a venit de la Moscova este să provoace autoritățile române, să încerce să le dezechilibreze. Până în prezent nu i-a prea reușit, fiindu-i ignorate avansurile și tonul său insistent și dulceag.
De această dată el crede că va fi oricum în câștig. Dacă Bucureștiul îi va accepta omul pe care-l va propune în locul lui Mihai Gribincea, va lua acest gest de bunăvoință drept unul de slăbiciune și-l va folosi pe plan intern împotriva contestatarilor săi. Dacă, însă, în trei luni de la depunerea solicitării de agerement nu va primi niciun semn de la MAE român, va folosi acest refuz tacit drept temei de a acuza statul român de ostilitate față de RM. Depinde, i-adevărat, și de candidatură.
S-a crezut și Voronin mare geostrateg, dar și-a rupt dinții în doar câteva luni după ce expulza, în aprilie 2009, ambasadorul român de la Chișinău. Toți aventurierii politici de asemenea factură, sulgarnici față de Moscova și <viteji> în raport cu România, sfârșesc după cum le e feleșagul: jalnic. Nu i-a mai rămas mult nici lui Dodon. Ce refuză el să înțeleagă e că prin asemenea mișcări nu face decât să grăbească apropierea dintre România și Republica Moldova”.