Redobândirea cetățeniei române de către basarabeni constituie un act firesc și reparatoriu față de ilegalitățile și atrocitățile comise de autoritățile sovietice în anii 1940 și 1944, odată cu ocuparea teritoriului dintre Nistru și Prut și de la Munte până la Mare.
Dincolo de aspectele juridice și morale ale procesului de redobândire a cetățeniei, aș stărui în continuare asupra necesității stringente de identificare a unor soluții de reducere efectivă a termenelor de examinare a dosarelor de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC). Chiar dacă sub aspect legal termenele de examinare a dosarelor au fost reduse considerabil în comparație cu anii precedenți – rog să vedeți art.16 alin. (2) lit c) din Legea cetățeniei române), această prevedere juridică nu și-a găsit încă materializarea deplină din varii motive.
Recent am luat act de statistica oficială, care mi-a generat, deopotrivă și sutelor de mii de cetățeni în așteptare, un sentiment de preocupare – 1) dosare înregistrate: 2017 - 94.916; 2018 - 100.157; 2019 - 100.147; 2) dosare soluționate prin ordin: 2017 - 85.307; 2018 - 47.157; 2019 - 43.551; 3) dosare în lucru: 230.389 (!).
Îmi aduc aminte de anii 2010–2015, când am reușit, împreună cu autoritățile statului român și cu implicarea directă a dlui președinte Traian Băsescu, să deblocăm redobândirea cetățeniei după o perioadă mult prea îndelungată de “înghețare” a procesului respectiv. Atunci a existat suficientă voință politică și acțiuni concrete, care au reaprins speranța sutelor de mii de basarabeni că, în sfârșit, vor redeveni și ei cetățeni români cu acte în regulă. A fost un efort comun, la care, în funcție de posibilități, am contribuit și eu în calitate de ambasador al Chișinăului la București.
Chiar recent, un coleg parlamentar îmi solicita opinia vis-à-vis de motivul real pentru care, din 2017 până în prezent, nu a mai fost invitat la București să depună jurământul pentru cetățenia română. Nu cred că, fiind parlamentar, ar trebui să aibă vreo prioritate față de miile de cetățeni care sunt în așteptarea “verdictului” de la București, dar și aflarea pe “lista de așteptare” tocmai din anul 2017 justifică întrebarea firească a colegului meu! Atunci ministrul Justiției era dl Cătălin Predoiu, căruia îi port respect pentru contribuția personală la intensificarea considerabilă a colaborării în domeniul justiției dintre București și Chișinău. Și de această dată e necesară implicarea personală a ministrului Predoiu și a noului președinte al ANC, lucru pe care-l solicit respectuos ambilor demnitari ai statului român.
Deopotrivă, consider că ar fi indicat, dincolo de dreptul legal și istoric al basarabenilor la redobândirea cetățenii, să se purceadă la o evaluare exigentă a persoanelor care au compromis, profanat și defăimat, în mod demonstrativ și sfidător atât România, cât și cetățenia română, chiar fiind deținătorii acesteia. Regretabil, dar “nu ducem lipsă” de cei care mai ieri operau cu cuvinte gen “frați români”, iar astăzi deja vorbesc de “ocupația română”, și asta doar ca să intre și mai mult în grațiile Moscovei. Dacă autoritățile de la București au vreo problemă în identificarea lor, vă asigur că basarabenii care au redobândit cetățenia părinților și a buneilor noștri din respect, dragoste și mândrie față de Neam și de Țară, vor ajuta să-i identifice pe cei care manifestă o atitudine profund ostilă și agresivă față de tot ce-i românesc aici, în Republica Moldova, și peste hotarele ei.
În încheiere fac un apel respectuos către toți factorii politici guvernamentali și autoritățile române cu responsabilități în domeniul redobândirii cetățeniei să intervină urgent pentru identificarea celei mai indicate soluții, astfel ca cele peste 230.000 de basarabeni de pe lista de așteptare să poată spune deschis, cu demnitate și cu bucurie la depunerea jurământului: “Mândru că sunt român!”.
Respectuos,
Iurie Reniță,
ex-ambasador al Republicii Moldova la București (2010-2015),
deputat în Parlamentul Republicii Moldova.