"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În timp ce în Siria războiul pare să se fi încheiat, implicarea crescândă de anul trecut a Turciei în războiul din Libia, de partea guvernului de la Tripoli (condus de Fayez Al-Sarraj), a adus și o creștere a ajutorului Egiptului, Emiratelor Arabe și Arabiei Saudite pentru forțele generalului Khalifa Haftar, care are în momentul de față controlul asupra celei mai mari părți a țării, cu excepția capitalei și a câtorva teritorii din sud.
Forțele Autorității Guvernamentale, recunoscute de Națiunile Unite, au beneficiat din partea Ankarei de ajutoare substanțiale în armament de ultimă oră și trupe formate din mercenari sirieni, dar toate acestea nu au putut opri Armata Națională Libiană a generalului Haftar să câștige constant teren. Războiul s-a complicat și mai mult când Haftar a contractat la rândul său mercenari, apelând pentru asta la compania Wagner, apropiată Kremlinului. Astfel, odată cu venirea mercenarilor ruși de partea lui Haftar, ambele părți aflate în conflict, deși sunt susținute intens de aliați ai Americii, care a evitat să se implice în conflict, se folosesc, începând cu 2019, de inamici ori indezirabili ai NATO și ai armatei americane.
Din partea europeană lucrurile se complică mai mult, Franța fiind de partea lui Haftar iar Italia de partea guvernului din Tripoli, dar cele două țări nu au intervenit direct în conflict, din cât se pare până acum.
Deși abia în ultimele săptămâni Turcia a anunțat că va trimite trupe în Libia, la cererea autorității de la Tripoli, Egiptul a acuzat de mai multă vreme prezența teroriștilor sirieni trimiși de Ankara, care luptă de partea Armatei Guvernamentale. Aproximativ 2000 de mercenari sirieni au ajuns în Libia numai din decembrie până acum, iar despre aceștia se știe că sunt plătiți cu 2000 $ pe luna și au promisă cetățenia turcă pentru serviciile militare prestate – mai multe detalii AICI.
Ca și cum situația nu era destul de complicată, Turcia a făcut un acord cu autoritatea de la Tripoli condusa de Fayez al-Sarraj, la sfârșitul anului 2019, prin care împarte cu Libia suprafețe mari din Mediterana, în dauna Greciei, ale căror ape teritoriale ar fi încălcate dacă acordul ar fi pus în practică. Dar ofensiva lui Haftar nu pare să poată fi oprită, cu tot ajutorul masiv al Ankarei, ceea ce face ca înțelegerea cu Tripoli să rămână doar o notă istorică de subsol, în cazul în care și capitala este pierdută de armata guvernamentală libiană susținută de Turcia.
În fața apropiatului dezastru politic presupus de înfrângerea forțelor armate din Tripoli susținute de el, Erdogan a dispus trimiterea de militari ai armatei turce și amenință cu o mai mare implicare a țării sale în război, în cazul în care cele două părți nu ajung la o înțelegere de încetare a focului, care ar da timp celor din Tripoli să își reîntărească pozițiile cu ajutorul Turciei.
La apelul lansat de Erdogan și de Putin, care ar vrea să aibă un cuvânt de zis și în acest conflict, generalul Khalifa Haftar, comandant al Armatei Naționale Libiene și Fayez Al-Sarraj, conducatorul Guvernului Acordului Național, s-au întâlnit la Moscova, în 13 ianuarie, pentru a se ajunge la o înțelegere pentru încetarea focului, numai că, pe 14 ianuarie, Haftar a plecat din Rusia, anunțând că nu a semnat nici o înțelegere. Oricum, încetarea focului pentru o perioadă lungă nu avea de ce să îl intereseze tocmai acum, când pare a fi foarte aproape de câștigarea definitivă a războiului.
Vineri, 17 ianuarie, generalul Haftar a fost primit la Atena într-o vizită absolut surprizătoare, unde premierul Mitsotakis i-a dat asigurări că armata Greciei se va alătura unei eventuale coaliții europene care ar putea fi formate pentru a interzice intrarea de arme și mercenari străini în Libia – mai multe detalii AICI.
Intrarea deschisă, oficială a Atenei, de partea lui Haftar, reprezintă o imensă escaladare a situației conflictuale din Mediterana, unde echilibrul era oricum destul de precar cu o Turcie foarte agresivă împotriva Ciprului și a Greciei, revărsată militar în afara granițelor sale în ultimii ani, la ordinele sultanului Erdogan.
Tot vineri, în ziua în care generalul Haftar era primit la Atena, au fost lansate din Turcia atacuri cibernetice împotriva Ministerului de Externe, Ministerului de Finanțe, Bursei din Atena, Parlamentului și Serviciului Național de Informații din Grecia, atacuri revendicate de o grupare numită ”Anka Neferler Tim”, în spatele căreia e ușor de înțeles că se află serviciile de informații ale Turciei – mai multe detalii AICI.
Duminica sunt așteptați la Berlin, la o conferință de pace găzduită de Angela Merkel, pe lângă Haftar și Serraj, reprezentanți ai Uniunii Europene, ai Uniunii Africane și ai Ligii Arabe, dar va fi prezent și Antonio Guterres, secretar general al Natiunilor Unite – mai multe detalii AICI.
Conferința nu va putea schimba însă cu nimic faptul că Haftar nu are motive să încheie vreo pace acum, când mai are de câștigat doar Tripoli, punând astfel capăt războiului civil care durează de prea mulți ani, lucru care va încheia și aventura imperiala a lui Erdogan în sudul Mediteranei - detalii AICI.
