Sun la ușa casei din strada General Berthelot a doamnei Simina Mezincescu, cu ecoul cuvintelor tatii în minte: ”Regele, Regele trebuie să vină, altfel rămânem cu eșalonul doi. Regele este Suveranul legitim”.
Sunt poftită într-un salon în care se află principesele Margareta și Sofia. Câteva doamne fac reverențe și se retrag. “De dimineață au tot venit… Vă rog să fiți cât mai concisă…”, mi se recomandă. Sunt în fața a două din principesele României. Sânge din sângele Regelui Mihai. Și a Regelui Ferdinand. Și a Reginei Maria. Și a Regelui Carol I. Și a…. Ușa salonului se deschide… ”Poftiți!” Iată la ce a fost bună reverența pe care mama mă tot punea s-o exersez în copilărie.
Chipurile și gesturile Altețelor Lor par să șteargă orice graniță protocolară. Zâmbetele mărturisesc o avalanșă de stări a căror percepție mă tulbură. Durere, înțelegere, compasiune, iubire. “De ce este nevoie? Ce trebuie să facem? Cum să ajutăm?” ”Noi trebuie să ne ajutăm”, mă aud. ”Să reinstaurăm monarhia. Să-l readucem pe Regele Mihai pe tronul Regatului Român. Să vină întreaga Familie Regală în România”.”Și noi ne dorim asta. Dar câți simt la fel ca dumneavoastră? Câți?”
Întrebările sunt grele de îngrijorare. Mă las furată de emoția acelor clipe și de bunăvoința arătată și alcătuiesc pe loc o lungă listă de nevoi. Mărturisesc apoi proiectul pe care doresc să-l fac: serialul de televiziune Memoria exilului românesc cu un capitol de documentare despre Regele Mihai. Uitându-se una la alta, Principesele rostesc aproape într-un glas: ”Noi ne-am născut în exil”. Plec din casa de pe strada General Berthelot pășind într-o nouă zare.
P.S. Au urmat 23 de ani cu peste o sută de evenimente publice, spectacole, interviuri, documentare și emisiuni de televiziune dedicate Regelui Mihai și Familiei Regale. O importantă arhivă a societății civile și jurnalismului din perioada postcomunistă. Nu însă și pentru Custodele Coroanei care a șters din arhiva Familiei Regale și numele și faptele Marilenei Rotaru.