"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Participant, pe 12 octombrie 2019, la inaugurarea Memorialului Iuliu Maniu de la Bădăcin, politologul, scriitorul și profesorul Dan Pavel mărturisește, pe Facebook, că trăiește ”un șoc moral și politic” când asistă, în postcomunism, ”la batjocorirea martirilor care au murit în închisorile comuniste”.
Politologul demontează pe înțelesul tuturor numeroasele elucubrații ale detractorilor decerebrați care găsesc de cuviință să reverse minciuni și lături la adresa fruntașului țărănist Iuliu Maniu, eroul-martir, dar și atacuri la adresa foștilor deținuți politic, deși aceștia reprezintă exemple de rezistență și demnitate în comunism.
Vă prezentăm comentariile lui Dan Pavel:
”Pe 12 octombrie 2019, am fost la Bădăcin, județul Sălaj, la inaugurarea casei memoriale a eroului-martir Iuliu Maniu.
A fost unul dintre părinții fondatori ai României Mari, iar comuniștii l-au întemnițat la Sighet, unde a murit în 1953, în vîrstă de 80 de ani. Fără slujbă de înmormîntare, cadavrul i-a fost aruncat în Cimitirul Săracilor de la Sighet.
Comuniștii au falsificat istoria pentru a ascunde meritele avute de greco-catolicul și patriotul Iuliu Maniu în activitatea și lupta sa pentru drepturile românilor din Imperiul austro-ungar. Ele au fost încununate prin activitatea sa de făurire a României Mari, precum și prin contribuțiile la buna guvernare a țării.
Comuniștilor nu le-a convenit și au încercat să ascundă o jumătate de secol faptul că Iuliu Maniu a fost principala personalitate politică implicată în scoaterea României din alianța cu Germania lui Hitler și revenirea la alianța cu puterile occidentale (dar și cu Uniunea Sovietică). Este semnificativ că nici măcar acum nu se cunoaște și nu este recunoscut în tratatele și manualele de istorie rolul primordial al lui Iuliu Maniu la 23 august 1944; încă din timpul comunismului,
Corneliu Coposu (care a fost secretarul politic al lui Maniu și învățăcelul său) a încercat să îndrepte inexactitățile și neadevărurile privind acele complexe activități. În 2014, a fost publicat volumul Corneliu Coposu. File dintr-un jurnal interzis. 1936-1947, 1953, 1967-1983, în care cel mai în măsură martor ocular reconstituie o mare parte din activitatea lui Iuliu Maniu.
Este începutul unei opere de cunoaștere a adevărului istoric din ultimul secol. Maniu a fost un făuritor de istorie națională, iar tocmai din această pricină a fost ucis de către comuniști, a căror intenție principală a fost să șteargă din memoria noastră tocmai istoria națională, așa cum a fost făurită de marii patrioți și oameni de stat. Partea cea mai tristă a moștenirii istorice este legată de faptul că nici măcar occidentalii nu mai vor să-și amintească prea multă lume că liderul țărănist a fost lăsat de ei să creadă că România va avea o soartă mai bună după intrarea în sfera de interese a URSS.
Pentru mine este un șoc moral și politic să asist în postcomunism la batjocorirea martirilor care au murit în închisorile comuniste. Iuliu Maniu a făcut parte din elita rezistenței europene antinaziste, care lucra cu serviciile britanice de intelligence împotriva celui mai mare adversar al libertății, Al Treilea Reich, ocupantul unei mari părți din Europa. Iar pentru asta este acuzat de niște decerebrați, deși ar trebui să i se ridice o statuie.
În ciuda piedicilor puse de către diferite autorități centrale și locale pentru restaurarea casei părăginite a familiei Maniu, în ciuda promisiunilor neonorate venite chiar și din partea unor politicieni, premieri originari din Sălaj, pînă la urmă casa memorială Iuliu Maniu a fost inaugurată. Meritele îi aparțin în primul rînd preotului greco-catolic Cristian Borz, parohul din Bădăcin, care printr-o muncă titanică a reușit să transforme acest loc într-un reper al istoriei morale și politice naționale”.
