"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Celebrul lăutar Fărâmiță Lambru – cel despre care compozitorul Ion Dumitrescu își amintea că ”vibra ca o coardă-ntinsă, ardea ca o făclie” – a fost filat de Securitate.
Dezvăluirea îi aparține istoricului, politologului și scriitorului Stejărel Olaru, care analizează pe larg, în cel mai recent volum document publicat – ”Maria Tănase. Artista, omul, legenda”, Editura Corint, 2019 –, atât legăturile cunoscutei interprete cu tenebroasa zonă a serviciilor secrete comuniste, cât și maniera în care artiștii vremurilor intrau în malaxorul poliției politice.
În timp ce Maria Tănase a semnat, potrivit documentelor, un acord de colaborare cu fosta Securitate, agenții acesteia l-au supravegheat cu atenție și pe Fărâmiță Lambru, după ce acesta a făcut mai multe vizite la Ambasada Greciei din București – de altfel, ar fi fost de-a dreptul imposibil ca Lambru (acompaniator al Mariei Tănase timp de un întreg deceniu) să scape de filajul Securității, având în vedere relațiile pe care îndrăgitul lăutar le întreținea cu mediul artistic autohton.
În cele ce urmează vă prezentăm un comentariu concludent al istoricului Stejărel Olaru, comentariu preluat de pe pagina de Facebook a domniei sale, deopotrivă cu o fotografie inedită pe care filatorii Securității i-au făcut-o lui Fărâmiță Lambru (după vizitele la amintita ambasadă), dar și cu o serie de note de filej redactate de agenți.
”Fărâmiță Lambru, acordeonist virtuoz și cântăreț, a fost acompaniatorul Mariei Tănase aproape un deceniu, până la moartea ei. Compozitorul Ion Dumitrescu îşi amintea că Lambru vibra ca o coardă-ntinsă. L-a descris în doar câteva rânduri, în jurnalul său, în cel mai nimerit fel:
<Negru, uscat, puţintel, numai ochi şi tendoane, vibra ca o coardă-ntinsă, ardea ca o făclie. Cu mâinile pe acordeon, plângea, râdea, vorbea... „Fărâmiță”... A plecat prea devreme...
Tovarăşe Maistre Preşedinte, subsemnatul Fărâmiță Lambru, artist, cu onoare v-aduc la cunoştință că azi noapte am fost incendiat. Mi-au ars scaunele, masa, plapoma, biblioteca...
– Biblioteca? Aveai cărți multe?
– Păi, să fi fost vro treizeci...
– Pune 300... dacă tot au ars.
După ce-a încasat, a venit cu acordeonul:
– Sărut mâna! Lasă-mă să-ți cânt una, să-ți placă...>.
La un moment dat, Securitatea l-a luat în vizor. Nu din cauza Mariei, ci pentru că a vizitat de mai multe ori Ambasada Greciei. Filorii Securității l-au fotografiat și urmărit prin oraș, întrebându-se cine este individul care mergea într-un stil aparte, <cu umărul stâng aplecat în jos>. Au aflat repede, în troleibuzul 84, când securistul care îl urmărea a observat cum Fărâmiță Lambru este recunoscut de admiratori: ”Individul a fost acostat de mai mulți călători care-l cunoşteau şi au dat mâna cu el spunându-i «ce mai faci, Lambrule»”.
Iată-l într-o fotografie (jos) din timpul filajului, alături de soție și de mama sa, și un document în care s-a notat felul în care a avut loc discuția dintre el și ofițerul de securitate în ziua de 10 octombrie 1964”, scrie Stejărel Olaru.
