„Spune-mi cine este dușmanul tău, ca să-ți spun cine ești”, a scris un gânditor german din secolul trecut.
Îi urmez sfatul și mă uit cu cine se luptă USR. Cu Mircea Diaconu, Ponta și Tăriceanu? Nici vorbă, aceste personaje nu apar în discursul liderilor USR. De altfel, Dan Barna a fost la un pas să bată palma cu Ponta, acum câteva luni. Cu impostorul Cumpănașu? Nu! Cu PSD-ul? Sigur, liderii USR fac joc de scenă și se prefac că Ciuma Roșie e marele lor dușman, dar nu mai păcălesc pe nimeni, nici măcar pe fanii lor. Atacurile împotriva PSD sunt tot mai subțiri, apă de ploaie, o vorbărie goală, lipsită de credibilitate, care nu afectează cu nimic guvernarea Dăncilă și nu convinge nici un alegător.
Adevăratul dușman al USR și al propagandiștilor săi din rețelele sociale este Dreapta. Ofensiva e dirijată în primul rând împotriva lui Toader Paleologu, dar tirul acoperă tot ceea ce înseamnă om de dreapta, adică anticomunist, curat, fără contracte cu statul (ca domnul Barna) și fidel principiilor creștine/ familiei tradiționale.
Ce face acum propaganda USR împotriva celor care încearcă să scoată România din regimul corupt securisto-comunist instituit de Iliescu după 1989, au făcut și Vadim Tudor și revista România Mare în 1990. A fi de dreapta era un păcat capital, iar cititorii revistei erau invitați deschis să-i linșeze pe politicienii anti-comuniști precum Corneliu Coposu și Ion Rațiu.
USR a preluat acum și limbajul vulgar, și mesajul politic anti-democratic, și o bună parte din electoratul lui Vadim Tudor. Nu contest faptul că în acest partid mai sunt insule izolate de cetățeni onești, care vor o economie dezetatizată și, de exemplu, se bat pentru spargerea monopolului CNAS. Dar acestea sunt excepțiile care confirmă regula. USR este acum un partid populist de stânga, care vrea menținerea statului-căpcăun, care nu mai are nici un respect pentru dezbaterea de idei și pentru dialogul civilizat și care urăște oamenii de dreapta. Aliatul său, PLUS, condus oficial de Dacian Cioloș și, din umbră, de neo-marxista Oana Bogdan, este chiar mai la stânga.
Am mai avertizat asupra tendințelor staliniste din USR, dar acum este limpede că această formațiune a abandonat orice rușine și-i atacă pe toți cei care îndrăznesc să afirme că au o altă viziune decât ei despre România. Marea diferență față de PRM este dată de calitatea liderului: Dan Barna este o marionetă insipidă a celor care-l manevrează de la spate, în timp ce Vadim Tudor era un personaj brutal și agresiv, coordonat și el, este adevărat, de structurile Securității.
Repet: populism, etatism, intoleranță și linșarea mediatică a oricărui personaj public care contestă linia Partidului! Aceasta era rețeta lui Vadim Tudor între 1990 și 2000, aici este cea mai mare parte din USR, azi, în anul 2019.
Cu ironie tristă constat ce repede a reușit să renască vechea securitate sub un chip nou, cel al hipsterilor verzi, sexo-marxiști, aparent mânați de nobile idealuri. Nu-i nici o diferență de mentalitate, din punctul meu devedere, între tinerii comuniști cu cont pe Instagram și vechii comuniști, care citeau Pravda la micul dejun.
PS: Cine nu știe ce a însemnat Pravda, poate să-l întrebe pe domnul Mihai Șora. Sunt convins că dânsul își amintește bine, doar a fost atâția ani membru al Partidului Comunist Francez.