"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Scriitorul, teologul și traducătorul Cristian Bădiliță avertizează, pe pagina de Facebook a domniei sale, că – indiferent cât s-ar strofoca așa-zișii intelectuali RSR, foști sau urmași ai foștilor aflați în goană după sinecuri, idoli de carton fără operă și situații rentabile, dar profund imorale și mistificatoare –”fostul stalinist Șora” nu are cum, indiferent de unghiul în care ne-am raporta la această situație, să reprezinte un simbol al demnității și competenței.
Cristian Bădiliță – doctor în teologie la Sorbona și golan autentic al anilor '90, când minerii și securiștii călcau studenții pe cap – explică de ce publicul din România nu a auzit niciodată de nume importante ale Diasporei și Exilului, nume care reprezintă adevărate modele de rezistență anticomunistă și demnitate.
Facem precizarea că Bădiliță este un acerb și consecvent critic al nomenklaturii securistoide a BOR.
”De ce Nicolás Gómez Dávila nu e cunoscut în România, deși scriu, sistematic, despre el, de un sfert de secol? Pentru că n-a fost adoptat de camarila care <dă tonul> subcultural (humanitas, obscul, romlit) și pentru că bravii <cititori> români nu papă decît ce le servește camarila.
Motiv pentru care continuă să fie necunoscute nume importantissime din Exil și Diaspora, continuînd să predomine manelismul bine cunoscut, băsismul cu papion.
Editorii, profesorii și, evident, jurnaliștii sînt complici impardonabili.
Tot ce este cu adevarat valoros ACUM în cultura română va ieși la suprafață... peste un secol, mama lui de popor superinteligent, dar plîngacios! Granițele s-au deschis de treizeci de ani... numai pentru cîteva mii dintre noi.
(Acum văd că se încordează QI-ul intelectualilor RSR pe alt nonsubiect, fostul stalinist Șora, ajuns – Doamne, nu-i ierta! – simbol al demnității si competenței!)”.
