"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 30 septembrie președintele Klaus Iohannis i-a cerut demisia lui Felix Bănilă din funcția de procuror-șef al DIICOT din cauza felului în care a evoluat ancheta ororii de la Caracal.
În cursul zilei de 2 octombrie, Felix Bănilă a luat act de cerința președintelui și și-a dat demisia. Mandatul lui Felix Bănilă se afla în fruntea DIICOT de 1 an și 2 luni și avea în vedere o ședere de 3 ani la șefia instituției.
Totodată, Felix Băinlă a precizat că nu își asumă vina privind felul în care s-a desfășurat ancheta de la Caracal, dar și-a dat demisia pentru a nu afecta imaginea DIICOT.
Vă prezentăm comunicatul lui Felix Bănilă:
"Urmare a solicitării Președintelui României, prin declarație de presă, în seara zilei de 30.09.2019 și a comunicatului procurorului șef D.I.I.C.O.T. din data de 01.10.2019, procurorul șef D.I.I.C.O.T. aduce la cunoștință publică următoarele:
Deși am convingerea că nu am eșuat în îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege în calitate de procuror șef al D.I.I.C.O.T., iar speța ”Caracal” nu depășește nivelul priceperii mele și al aptitudinii soluționării ei de către ai mei colegi;
În urma discuțiilor purtate cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu Ministrul Justiției și cu membrii Secției de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, dar și în baza propriului raționament;
Am înțeles să îmi depun demisia de onoare din funcția de procuror șef al Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sens în care am înaintat-o Ministrului Justiției, respectând parcursul legal al actului numirii în această funcție, pentru a aprecia cu privire la oportunitatea transmiterii ei neîntârziate Președintelui României, spre a fi acceptată și a se luat act de aceasta, în vederea emiterii decretului de eliberare din această funcție, dată până la care voi continua să asigur conducerea D.I.I.C.O.T.
Aceasta nu vine pe fondul faptului că nu mi-aș fi făcut datoria și că nu mi-aș fi pus toată priceperea, profesionalismul și buna-credință în exercitarea funcției, pe care cu onoare încă o ocup;
Dar consider că la acest moment, demisia mea este absolut necesară pentru a oferi colegilor mei posibilitatea de a-și continua activitatea într-un climat lipsit de presiune.
Așa cum am mai spus-o, activitatea D.I.I.C.O.T. nu se rezumă doar la cazul ”Caracal” și dacă acesta este prețul pe care trebuie să îl plătesc pentru continuarea în bune condiții a activității – deși unul injust, consider – accept să mă retrag din funcție, lăsând Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism stabilitatea celor 6 funcții de conducere din cadrul secțiilor structurii centrale și a celor alte 6, din cadrul serviciilor aferente acestora, precum și un corp profesional bine pregătit, onest și de bună-credință, cu adevărat independent ca procurori, apt a atinge toate obiectivele legale și strategice ale direcției, în ciuda oricăror alte argumente sau / și speculații contrare.
Vă asigur că sunt pe deplin conștient de implicațiile acestui act și de responsabilitatea ce incumbă funcției de procuror șef al D.I.I.C.O.T., însă nu pot accepta ca direcția, a cărui parte integrantă sunt, să reprezinte ținta predilectă și lipsită de apărare a celor care au obligația de rezervă ori a unor persoane neavizate domeniului sau / și lipsite de cultura juridică necesară.
Deși nu am nimic a-mi reproșa, întrucât cazul de la Dâmbovița nu incumbă activităților și competenței D.I.I.C.O.T., iar de la momentul revenirii mele din concediu (29.07.2019), am direcționat ancheta într-o manieră corectă, justă și legală, în timp ce efectuarea, continuarea și finalizarea acesteia este responsabilitatea exclusivă a procurorilor de caz, a căror independență, nici eu și nici nimeni altcineva, nu trebuie și nu poate a o încălca.
Dacă aș rămâne în funcție, aș risca să antrenez direcția într-un conflict care, pe termen mediu și lung, nu ar putea avea efecte pozitive nici pentru mine și nici pentru D.I.I.C.O.T.
Mi-aș dori, însă, ca gestul meu să rămână unul izolat, lipsit de relevanța pe care mulți, nu numai din sistemul judiciar, o pot intui și să nu deschidă calea unor demisii / demiteri ori revocări arbitrare, cu grave și iremediabile consecințe asupra independenței justiției, în general și a procurorilor, în mod special".
