Chiar de la bun început precizez că nu scriu aceste rânduri din plăcere sau răzbunare, ci dintr-o mare dezamăgire.
În ultimele zile am avut mai multe discuții cu diplomați de la Externe, care m-au întrebat cum e posibil așa ceva, de unde atâta diletantism și incompetență în administrarea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE)?
Dincolo de menținerea și promovarea în funcții, inclusiv secretari de stat și ambasadori, a susținătorilor deschiși ai fostului regim, dincolo de lipsa unor reforme de substanță a Centralei MAEIE-ului și a misiunilor diplomatice – atât de mult așteptate și necesare după PD-izarea și SRL-izarea totală a Externelor de către ortacii ”diplomatici” ai lui Plahotniuc! –, apare acum o nouă mostră (citiți monstră!) de management defectuos, similar celui cu limba moldovenească, care este semnată de către ministrul Externelor, Nicu Popescu.
De această dată nu e vorba de ”expertiză europeană în războaie civile” sau de ”elementele definitorii ale identității noastre naționale”. Dacă nu cunoști un subiect sau altul, apelezi la prieteni, cunoscuți, experți pe domeniu. Acest lucru însă nu-i valabil în cazul noii structuri aprobate de șeful de la Externe (în anexă).
Evident că am putea să o tratăm ca pe o chestiune de rutină, irelevantă (dacă ar fi pentru prima dată!), dar e vorba, mai degrabă, de un mod de gândire, de cunoaștere și de activitate, fapte reprobabile asupra cărora m-au atenționat, nu o singură dată, colegii de la Externe. La MAEIE sunt suficient de mulți diplomați de carieră și buni profesioniști care ar fi putut să-i sugereze ministrului Nicu Popescu (dacă aceștia ar fi fost întrebați!), care-i cea mai indicată și eficientă formulă organizatorică și administrativă pentru Centrala MAEIE.
După aceste noi ”performanțe” cred că voi face și eu o ”interpelare diplomatică” la MGIMO-ul sau MID-ul de la Moscova (spre bucuria lui Dodon!) ca să aflu și opinia lor, cum ar fi mai corect de procedat cu Serviciul de Presă în cazul MAEIE de la Chișinău? La ei, Serviciul de Presă este subordonat direct ministrului, la București – la fel, la Budapesta – la fel, la Kiev – la fel, la Berlin, la Paris, în Ghana, India și Argentina etc. – la fel.
Doar la Chișinău acest Serviciu este subordonat Secretarului General, care, conform noilor prevederi legale, deține o funcție eminamente administrativă. Nu prea am înțeles de unde v-ați inspirat și cine v-a inspirat, Nikalai Nikalaici (ca să utilizez și eu formula de adresare a colegului dstră, ministrul rus de Externe Serghei Viktorovici Lavrov)? Nu cumva Igori Nikalaevici?