”Dați banii înapoi la educație” rămâne unul dintre mesajele puternice la protestul din Piața Victoriei. România are a 3-a cea mai mare rată a abandonului școlar timpuriu din Uniunea Europeană, sute de copii merg pe jos, prin zăpadă și noroaie, kilometri întregi pentru a ajunge la școală, programa e profund necorelată cu realitățile din piața muncii, dar Guvernul României a decis să taie bani de la educație la rectificarea bugetară. Ironic, o sumă asemănătoare cu cea luată de la educație ar merge la primării. Sigur, primarii le aduc voturile, educația de calitate reduce voturile. Doar că nici banii care merg la primării nu există, la fel cum nici cei alocați pentru educație nu au existat, acești bani sunt numai o proiecție despre ce-și imaginează guvernul că mai poate colecta.
Și totuși:
Programul ”Merg la școală” prin care fiecare elev primea 250 de lei pentru rechizite pare că a fost șters cu buretele de pe tablele clasice pentru că și proiectul ”România digitală” care promitea table inteligente a fost anulat prin rectificarea bugetară. Firește, până la digitalizare drumul e lung și sunt multe alte opriri, numai că sistemul de educație e mereu privat de o finanțare corespunzătoare.
Copiii României de azi vor avea la 18 ani o productivitate de 60% din potențialul lor, cel mai mic nivel din Uniunea Europeană. Cauze? Sistemul de educație din România, sistemul de sănătate, calitatea vieții în general. În Polonia, de pildă, acest indicator este la 75%, asemănător cu cel din Germania. Între 2012 și 2017, ani în care PSD a guvernat continuu, indexul capitalului uman a scăzut cu 3%. Toate politicile PSD în domeniul educației, dar în ansamblu în ceea ce privește calitatea vieții și dezvoltarea tinerilor, au fost falimentare.
Procentele astea nu contează pentru guvernanți. Singurele procente care interesează partidele de la guvernare sunt cele pe care le obțin în alegeri. Dar procentele din educație nu sunt simple cifre, sunt destinate.