Situație năucitoare la ÎCCJ. De ce nu a mai dorit președinta Cristina Tarcea un nou mandat, abandonând instanța supremă în mâinile grupării Savonea?

Cel mai probabil, noua președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție va fi, din toamnă, judecătoarea Corina Corbu, singurul magistrat care și-a depus, până la 1 iulie – termenul prevăzut de calendarul concursului – candidatura pentru funcție de șefă a instanței supreme. Așadar, actuala președintă, Cristina Tarcea, percepută de opinia publică drept un pilon de bază în lupta pentru independența justiției, nu mai aspiră la un al doilea mandat.

CSM a declanşat, la finele lunii mai, procedura de ocupare a funcţiei de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care mandatul Cristinei Tarcea va expira în luna septembrie a acestui an. Tarcea nu și-a depus candidatura pentru un nou mandat, singurul dosar înregistrat la CSM fiind cel al judecătorului Corina Corbu, au precizat surse judiciare citate de mediafax.ro.

Figură controversată, judectăaorea Corbu a fost achitată definitiv de ÎCCJ în dosarul de corupție în care a fost vizată și Gabriela Bîrsan. În urma deciziei de achitare, preşedintele Klaus Iohannis a semnat, anul trecut, decretul de numire a Corinei Corbu în funcţia de preşedinte al Secţiei de contencios administrativ din cadrul ÎCCJ, pe o perioadă de trei ani.

Potrivit anunţului CSM, candidaţii pentru funcția de șef al Înaltei Curți vor susţine, în faţa Secţiei pentru judecători, un interviu care constă în susţinerea planului managerial şi verificarea aptitudinilor manageriale şi de comunicare, fiind vizate capacitatea de organizare, rapiditatea în luarea deciziilor, resistenţa la stres, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung etc.

De asemenea, Secţia pentru judecători va verifica şi cunoştinţele specifice funcţiei de preşedinte al ICCJ.

Calendarul concursului este:

30 mai - 1 iulie - depunerea candidaturilor la Secţia pentru judecători
1 iulie - 17 iulie - verificarea de către CNSAS dacă judecătorii care şi-au depus candidaturi au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea
începând cu data de 18 iulie - Secţia pentru judecători poate dispune analizarea candidaturilor şi numirea în funcţiile de preşedinte al ICCJ.

Ioana Dogioiu, de la ziare.com, comentează în termeni duri situația de la ÎCCJ pe cale să fie controlată în totalitate de judecătoarea PSD Lia Savonea: „Una dintre cele mai importante modificări aduse de PSD-ALDE Legilor Justiției este eliminarea totală a Președintelui României din decizia numirii președintelui ICCJ. Dacă până toamna trecută acesta era numit de președinte la propunerea secției de judecători a CSM, în nouă să formă, articolul 53 din Legea 303/2004 prevede că:

"Președintele, vicepreședinții și președinții de secție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt numiți de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție care au funcționat la această instanța cel puțîn 2 ani și care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani".

Secția de judecători este condusă și de jure, și de facto de judecătoarea Lia Savonea. Este feuda domniei sale. Practic, dna Savonea este stăpână unui grup majoritar în această secție, alcătuit din dnele Baltag, Marcu, Tint, Oprina și, mai nou, Ghenă, iar deciziile dnei Savonea se execută, nu se discuta. Așa cum a fost și în cazul concursului pentru șefia SS, câștigat de Adina Florea în față comisiei alcătuită din judecătoarele Savonea, Marcu și Tint.

Opoziția la dna Savonea este nu numai slabă numeric, ci și hărțuită. Cristina Tarcea a fost hăituită cu o acțiune discipinara declanșată după ce Lia Savonea i-a cerut revocarea, dna Chiș a fost marginalizată, iar dl Mateescu este hărțuit de SS cu redeschiderea unui dosar penal clasat.

Deci, practic, cea care numește noul președinte ICCJ este Lia Savonea, aproape pe persoană fizică. Sigur că pentru imaginea dnei Savonea și a dnei Corbu ar fi fost util să existe și măcar un contracandidat care să valideze ideea de competiție. Dar nimeni nu a mai vrut să joace rolul de papagal de servicu care să fie umilit într-un concurs cu câștigător cunoscut”. Restul editorialului AICI