"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Președintele PSD, Liviu Dragnea, a făcut vineri o declarație la Craiova care a pus pe gânduri opinia publică privind până unde poate ajunge infractorul: "Liviule, dacă te arestează, venim şi te scoatem".
Astfel, jurnalistul Moise Guran a analizat într-un editorial (pe care-l puteți citi integral AICI) declarația lui Dragnea și a ajuns la concluzia că președintele PSD suferă de sindromul Miron Cozma, care a încercat să pună la cale o lovitură de stat cu ajutorul minerilor în momentul în care a fost condamnat în 1999 de ÎCCJ pentru mineriada din 1991, motivul fiind "subminarea puterii de stat". De subliniat că și Dragnea este pe cale să intre la pușcărie în dosarul angajărilor fictive, sentința urmând să fie dată tot de ÎCCJ.
Vă prezentăm un fragment din analiza lui Moise Guran:
"A fost o glumă? Poate fi considerată glumă declarația publică a unui lider politic, care întreabă o mulțime de mai multe mii de oameni (probabil peste zece mii) dacă îl vor scoate din pușcărie, în caz că e condamnat? Ei bine, o glumă, și încă una foarte proastă, ar fi ca noi toți să fi uitat tentativa de lovitură de stat din ianuarie-februarie 1999, iar similitudinile sunt înfiorătoare. Bine, au trecut 20 de ani, poate mulți erați prea tineri atunci și nu vă mai amintiți, poate alții nu vă mai amintiți tocmai pentru că nu mai sunteți foarte tineri. Țara noastră a fost în pragul unui război civil, sau poate că pragul războiului civil chiar a fost trecut, de vreme ce s-au desfășurat operațiuni militare în toată regula, iar Armata Română a fost desfășurată pentru intervenție. Și toate astea pentru că un om, un singur om, era în pragul unei condamnări penale.
În decembrie 1998 Înalta Curte era pe punctul de a-l condamna la închisoare pe Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului, pentru mineriada din 1991. Dar judecătorii se codeau. Procesul trenase mult prea mult timp, căci Cozma fusese pivotul unei lovituri de stat în urma căreia fostul președinte Ion Iliescu scăpase de fostul primministru Petre Roman. Cozma adusese și atunci o armată de mii de mineri până la București, asediase Palatul Victoria, după ce caftise zdravăn jandarmii, rupsese cu o basculantă grilajul metalic al clădirii guvernului și îl atacase cu sticle incendiare. A intrat apoi cu minerii în Parlament unde a forțat demiterea guvernului. Cam astea erau faptele din 1991, încadrate pueril de Justiție ca fiind “o tulburare a liniștii publice”, iar la șapte ani distanță judecătorilor Înaltei Curți încă le era teamă să-l condamne pe Cozma. Asta poate pentru că și judecătorii respectivi erau fie niște comuniști ofiliți, fie pentru că erau niște pesediști piloși (da, în vremurile alea judecătorii Înaltei Curți erau numiți fără concurs; mi-e și frică să întreb dacă sau câți dintre judecătorii actualei ÎCCJ au fost numiți așa, atunci) cert e faptul că o sentință finală și serioasă fusese mult tergiversată", scrie Moise Guran într-un editorial pe blogul său.
