Un TEXT obligatoriu pentru PESEDIȘTII care știu să citească. Unde a apărut zicala „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“

Fostul ministru și lider al studenților PNȚCD, Marius Bostan, inițiatorul programului Repatriot al Romanian Business Leader, a publicat un text care ar trebui să fie manual de căpătâi pentru șefii PSD și Liviu Dragnea care au prostul obicei să plătească, din banii noștri, ai întregului popor, pentru voturi și nu pentru muncă. Întrucât nu au multă carte, ci doar pofta neostoită să cumpere voturile celor slabi de înger, pesediștii au făcut ca în România lefurile la stat să fie mult mai mari decât cele din mediul privat, ceea ce va avea consecințe nefaste pentru țară în cel mai scurt timp.

Deci, tovarăși pesediști, atenție aici: “Undeva în Uniunea Sovietică a apărut gluma „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“. Comunismul adus de tancurile sovietice a fost o ideologie a minciunii care, sub lozinca instituirii unei puteri a celor ce muncesc, în fapt a instaurat munca în zadar. Confiscarea proprietăților, nerespectarea demnității umane, munca forțată, uciderea sau aruncarea în închisori a elitelor intelectuale și antreprenoriale ale țării au dat o lovitură grea României.

Comunismul a depersonalizat munca, a transformat oamenii în numere fără suflet și în consumatori de porții la cartelă. La locul de muncă oamenii nu comunicau în adevăr, se ascundeau, nu-și exprimau opiniile și dacă luau, adică furau, din produsul muncii lor nu o vedeau ca pe un păcat, ci o vedeau cumva ca un act de dreptate. Proprietatea fiecăruia a devenit proprietatea tuturor și a nimănui și astfel s-au generalizat furtul și corupția, începând cu o nomenclatură și sfârșind cu ultimul muncitor sau țăran care pleca cu ceva de la locul de muncă.

Munca este intrinsec legată de iubirea de aproape, nu de uciderea și de distrugerea aproapelui. A munci cu bucurie nu se poate fără încrederea în viitor, fără încrederea că faci bine oamenilor, fără integritate și fără respectarea ordinii proprietății private.

La noi încă există, venit din comunism, comportamentul de genul „lasă că merge și așa“. În țările civilizate, normele sunt stricte și, fiind străin, nu-ți permiți să le încalci, nu știi să le ocolești. Noi, românii, suntem oameni cu respect și civilizați, dar aici este cumva normală obișnuința lipsei de respect față de niște autorități corupte, continuatoare ale sistemului vechi de pile, cunoștințe și relații (PCR). Deci nu o văd neapărat ca pe ceva anormal, ci mai mult ca pe o racilă veche de care nu avem încredere suficientă că vom scăpa. O altă dovadă că nu este ceva specific neapărat este că mulți străini care vin aici încep să se „românizeze“. Știu exemple de români care au revenit, au clădit aici lucruri și au spus „eu nu dau șpagă“. Și au reușit. În conferințele noastre am prezentat de multe ori asemenea exemple pentru a crea încredere.

Mentalitate comunistă versus mentalitate deschisă

Nu cred că sunt foarte concludente statisticile care spun că românii de aici muncesc mult, prost și sunt prost plătiți. Sunt români care muncesc foarte mult și cu dăruire. Eu am fost în multe locuri din lume, am interacționat cu multe companii și am observat că românii sunt foarte harnici în general. Din păcate, cultura organizațională din întreprinderi a fost influențată și a fost fragmentată de moștenirea comunistă, când „a trage chiulul“ era ceva normal, o atitudine de frondă față de regim de multe ori.

Chiar dacă au trecut ceva ani de atunci, aceste lucruri se transmit din generație în generație și, după cum știm, mentalitatea se schimbă foarte greu. În ultima vreme invidia și nepăsarea au fost alimentate de retorica anti-antreprenoriat a unor lideri populiști care folosesc metode comuniste pentru a câștiga notorietate. Acum, parcă revine la modă „să luăm de la bogați și să dăm la săraci“, bineînțeles totul trecând prin buzunarul statului aflat la îndemâna politicienilor socialiști.

Pe de altă parte, atât timp cât cei care angajează au o mentalitate deschisă și văd în angajați oameni, făpturi dumnezeiești, asemenea lor, vor găsi soluții pentru echilibru, eficiență și mărirea salariilor. În rest, cererea și oferta ar trebui să guverneze piața muncii. Salariile au crescut în ultimul timp, într-un ritm mult mai mare decât productivitatea sau creșterea economică generală, ca efect al exodului românilor către locuri de muncă mai bine plătite în alte țări.

O parte se vor întoarce fiindcă sunt multe oportunități acasă și în plus au apărut multe locuri de muncă aproape la fel de bine plătite. Cred că revenirea românilor, după o perioadă de acumulare materială și civilizațională în alte țări, va avea un impact pozitiv puternic. În contextul schimbărilor rapide, de fapt a punerii în practică cu mare viteză a oricărei descoperiri, chiar natura multor joburi se modifică.

Tehnologia și inteligența artificială aduc schimbări, măresc productivitatea și în acest timp multe companii apar și altele dispar. Printre cele mai mari companii din lume se numără unele apărute în ultimii 10 ani. După apariția internetului, s-au schimbat foarte multe. În acest moment, cel mai bine este să ai o pregătire de bază foarte bună, să ai o logică bună și să ai principii solide care să-ți permită să te adaptezi ușor fără să-ți pierzi sufletul.

Eu cred că foarte mulți oameni doresc să muncească mai puțin și să câștige mai mult. Din experiența mea, cererea mare este pe muncă puțină și salariu mare, cu posibilitatea de a face lucruri extraordinare, atractive care să aducă apreciere și dacă se poate în companii cu renume, unde apartenența este un motiv de mândrie.

Munca este necesară pentru libertatea și demnitatea noastră, ca oameni, și, dacă o vedem așa, ea se poate face cu plăcere. Ea este sursă de viață, sursă de acumulare, sursă de bine și necesitate.

Dacă îi iubim pe cei apropiați trebuie să muncim să-i ajutăm, dacă vrem libertate, avem nevoie de resurse și câștiguri pentru a o garanta. Adaug că nu există muncă înjositoare și orice om care muncește trebuie apreciat și respectat pentru că el este un creator de valoare pentru el și pentru semenii săi”, a declarat Marius Bostan pentru revista CARIERE.