"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
PSD se afundă într-o balegă binemeritată, mai abitir ca FSN în teribilii anii '90. Din motive lesne de înțeles, excremențiale, partidul-stat se simte ca acasă – nu-l deranjează miasmele (îi aparțin în modul cel mai intim), ci doar urmările.
Spre deosebire de Liviu Dragnea, modelul infractorului PSD-ist de ”rit nou”, tătucul nomenklaturist Ion Iliescu (pus sub acuzare în Dosarul Revoluției pentru crime împotriva umanității) s-a priceput să își mențină odioasa (re)construcție (cu o venală putere de regenerare) nu doar pe linia de plutire a politicii dâmbovițene, ci și la butoanele puterii, cu toate efectele dezastruoase pentru România, fiindcă nu-i niciodată prea târziu să reamintim că PCR/FSN/PDSR/PSD sunt acronime ce trimit la etapele aceleași boli împotriva căreia suntem încă lipsiți de anticorpi.
Acum însă, într-un context diametral opus anilor '90, PSD se prăbușește pe bune în preferințele electorale (orișicât i-ar sufla M Pieleanu în perfuzii, iar Antena 3 și Doru Bușcu între fese, firește, cu buzele evantai), nume sonore părăsesc famiglia, șobolănește, cu balamuc de lupanar, flegme și zoaie pe ziduri, formațiunea este izolată în Europa civilizată, mult trâmbițata majoritate parlamentară a ajuns la gheara și la capriciile UDMR, infractorul dublu condamnat Liviu Dragnea rămâne cu un picior la bulău (și, orice s-ar spune, reușește să-i dezguste pe români chiar mai mult decât răpciuga bolșevică Ion Iliescu), Dosarul 10 August își urmează cursul, în pofida tuturor tergiversărilor și presiunilor, iar Victor Ponta s-a tot scremut în public până i-a ieșit un PSD mai mic, cu el pe post de ”moț” – însă la fel de nociv și puturos –, care vizează, în mod programatic, ruperea electoratului tradițional al social-democraților. Cain se războiește cu siamezul Cain, fiindcă Abel n-ar fi putut să aibă carnet de membru PSD.
Dincolo de numeroasele aspecte șobolănești, acest evident obiectiv al Pro România presară panică și scăpări în boxeri la vârful PSD, dar și la bază – în realitate, este pentru prima oară în istoria postdecembristă când partidul-stat este rivalizat serios de o grupare condusă de PSD-iști cu vechime, care au ocupat poziții importante de-a lungul guvernărilor social-democrate. Baroni cu rezultate electorale notabile în ultimul deceniu (indiferent de tipul alegerilor la care au participat) s-au înrolat în Pro România, în timp ce alții își pregătesc bagajele, laolaltă cu primari și parlamentari de casă. Odinioară fiefuri ale PSD, organizațiile Dâmbovița, Olt, Brăila, Buzău, Ialomița sau Caraș-Severin (acestea sunt doar câteva exemple, dar problemele lui Liviu Dragnea sunt multiple în teritoriu, inclusiv la București, Iași sau la Cluj, dar și în filialele din sud) nu își vor mai tura motoarele, la intensitatea din trecut, cu prilejul europarlamentarelor și prezidențialelor.
Sigur, veți spune că PSD beneficiază în continuare de cea mai performantă mașinărie electoralo-propagandistică din România și că asta își va spune cuvântul la urne, inevitabil, cu sau fără o baroniadă în formulă ”completă”.
Este adevărat, mașinăria infernală e încă în vlagă, iar opoziția e flască, fărâmițată și lipsită de colți, ceea ce-i tuflește pe mulți, laolaltă cu eventualitatea unei prezențe nu foarte pronunțate la europarlamentare, dar repet: niciodată în instoria postdecembristă moștenitorii PCR nu au mai fost puși în situația de a rivaliza în alegeri pe viață și pe moarte cu PSD-iști dușmănoși care-s chitiți să le rupă electoratul, chiar și cu dinții, cu limbile despicate, ambele tabere uzitânt exact același rețetar veninos și revanșard.
În această ordine de idei – și având în vedere toate celelalte abuzuri și derapaje mizerabile ale guvernării PSD-ALDE, acțiuni subsumate permanentei ofensive îndreptate împotriva Justiției, sau țintind, la fel de grav, sabotarea economiei naționale –, este previzibil că trendul descrescător al PSDragnea (înregistrat în toate măsurătorile sociologice) se va accentua, și este cât se poate de firesc ca lucrurile să decurgă astfel, în condițiile în care fără precedent este și radicalizarea tuturor zonelor politice și sociale anti-PSD (din țară sau din Diaspora), ceea ce, de asemenea, va genera efecte la urne, indiferent de optica în care ne-am raporta la această problematică.
Să nu uităm nici că discursul retardato-iliberalist propăvăduit de Dragnea&Co (de o manieră conjuncturală și cu scopul de a scăpa de pârnaie) nu prea are cum să-și atingă mizele electorale visate cu ochii larg beliți la Kiseleff, întrucât populismul deșănțat nu capătă ”lipici” în absența unor măsuri economice pe măsură, care să fie resimțite în buzunarele unor largi segmente sociale – această lecție și-a însușit-o până și Viktor Orban, dar Guvernul Dăncilă nu are resursele financiare care să-i permită multe cadouri electorale. Dimpotrivă: semnalele din economie sunt sumbre de-a dreptul.
Pe de altă parte, un lucru este cert: apariția și inflamarea Pro România (adică PSD 2, la fel de infect ca PSD 1) îi tulbură din plin fantezia manechinului smochinit Tăriceanu, care (cu sau fără ajutorul pastilelor, cu sau fără problemele cu legea) își dă seama că nu va fi parașutat niciodată în postura de prezidențiabil unic al coaliției PSD-ALDE, așa cum tot dă el cu bățu-n baltă, stârnind adorația deloc spontană a mormolocilor de la televiziunile lui Felix și Ghiță, și așa cum încearcă să-l prostească ”aliatul” Dragnea, promițându-i ocazional soarele și luna.
Motivul ieșirii din jocuri? Chiar dacă Victor Ponta nu va candida la prezidențiale, ca să nu le piardă pentru a doua oară, ca un lache flaușat ce este, Pro România va posta la linia de start un fost PSD-ist cu vechime, Corina Crețu sau chiar Gabriela Firea, ceea ce înseamnă, în mod inevitabil, că social-democrații nu vor risca niciodată să meargă pe mâna unui aventurier din exterior.
Altminteri, costurile electorale ar fi de-a dreptul epice, iar PSD-iștii înțeleg prea bine asta, deși sunt conștienți că șansele de a câștiga Cotroceniul sunt mai insignifiante ca niciodată.
Orice fantezie social-democrată privind prezidențialele s-a năruit definitiv în urma revocării Laurei Codruța Kovesi, pe care acum PSD se căznește să o scoată din cărțile pentru șefia Parchetului European, funcție care-i vine ”mănușă”. O mănușă cu potcoavă înăuntru drept în botul infractorului Dragnea.
