"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Halucinant de-a dreptul: primarul PNL-ist al Bârladului – l-am numit pe Dumitru Boroș – a alocat fonduri publice (107. 757 lei), în cadrul unui program așa-zis Centenar, pentru reabilitarea… casei presupus natale a dictatorului comunist genocidar Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care i-a asasinat în masa pe înfăptuitorii Marii Uniri, fiind direct responsabil pentru exterminarea a sute de mii de români (intelectuali, politicieni ai partidelor istorice, vârfuri ale Armatei, elite studențești, exponenți ai cultelor religioase ș.a.m.d.), dar și pentru întemnițarea, înfometarea și torturarea altor sute de mii de semeni, distrugând milioane de vieți.
Deși aceste crime în masă sunt amplu documentate istoric (laolaltă cu toate celelalte plăgi, deloc puține, ale dictaturii comuniste impuse și manevrate de la Moscova), iată că un primar PNL – teoretic, urmaș al Brătienilor și al vechilor liberali asasinați pe capete în gulagul românesc – a găsit de cuviință să sărbătorească Centenarul Marii Uniri prin reabilitarea casei natale a celui mai prolific criminal din istoria României. Să nu uităm că în România și în Basarabia (adică România, să ne-nțelegem) dictatura comunistă a săvârșit peste un milion de asasinate pe timp de ”pace”, după momentul 23 august 1944. Acest amplu genocid (după model stalinist) este fără precedent în țările civilizate. Vă amintim că în România regimul comunist a fost condamnat drept ilegitim și criminal.
Generația care a înfăptuit dezideratul Marii Uniri a fost exterminată cu sadism în temnițele dictaturii lui Gheorghiu-Dej: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Iuliu Hossu, Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Ion Nistor, Mihai Popovici, George Grigorovici, Pantelimon Halippa, Ilie Lazăr, Ion Flueraș, Gheorghe I. Brătianu, Aurel Vlad, Daniel Ciugureanu, Sever Bocu, Ghiță Popp, Onisifor Ghibu, Zenovie Pâclișanu, Emil Hațieganu, Iosif Jumanca (și mulți, mulți alții). Facem precizarea că doar câțiva dintre cei enumerați mai sus au supreviețuit odioaselor închisori, dar aveau să moară chinuiți de lipsuri, grav bolnavi din pricina anilor de zeghe și hăituiți de omniprezenta Securitate.
Desigur, pietrele și mortarul nu au vreo vină, vor spune unii. De acord!, dar de ce trebuia ca acest proiect să fie plătit din bani publici și împopoțonat cu eticheta delirantă de ”proiect Centenar”?!, în condițiile în care, repetăm: Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un brutal dictator genocidar care ne-a asasinat elitele și care a aruncat România într-o gaură neagră din care nici astăzi nu mai reușim să ieșim. Reabilitarea casei călăului în ”cinstea” Anului Centenar reprezintă o batjocură adusă Marii Uniri.
Pe de altă parte, după cum puteți observa în fotografia de mai sus, reabilitarea nu urmărește nici măcar menținerea (sau mimarea) unui profil istoric, autentic al imobilului – l-au placat cu țiglă metalică Lindab, deși casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea! De notat că în perioada 1967-1989 autoritățile comuniste organizaseră în acest spațiu un muzeu propagandistic Gheorghiu-Dej (prezentat strategic, în conformitate cu normele ceușismului). Iată că primarul PNL Dumitru Boroș facilitează un straniu pod peste decenii.
Ca o paranteză, vă amintim că autoritățile PSD-ALDE au refuzat cu abnegație, de-a lungului ultimilor doi ani, să aloce modica sumă de 100. 000 lei pentru reabilitarea și salvarea Casei Maniu din Bădăcin. Ultima solicitare a fost respinsă categoric, din scurt, chiar în plin An Centenar, deși Iuliu Maniu s-a numărat printre ctitorii României Mari. De asemenea, fostul Hotel Concordia din București (Strada Smârdan nr. 39) – locul în care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești, prin cea de-a doua alegere a lui Alexandru Ioan Cuza – zace într-o ruină soră cu extincția, în pofida numeroaselor petiții și solicitări înaintate de ONG-uri și intelectuali cu greutate, de-a lungul ultimilor 10 ani (și mai bine). De altfel, presa centrală a avertizat în repetate rânduri că indiferența autorităților este premeditată și susținută de rechini imobiliari care au pus ochii pe locație. Pentru a nu face ”discriminări”, amintim și că celebra închisoare Doftana – unde comuniștii nu duceau chiar un trai rău, având în vedere normele interbelice și generosul Ajutor Roșu trimis de la Kremlin, și unde Ceaușescu avea să-și inventeze un trecut glorios (paralel cu realitatea istorică) – zace într-o ruină totală, fiind condamnată la o dispariție rapidă și sigură. Totuși, să nu uităm că în cele aproape trei decenii care s-au scurs de la sângeroasele Evenimente din Decembrie '89, diversele guvernări care s-au perindat pe la Palatul Victoria au uitat cu desăvârșire, indiferent de culoarea politică, să aloce fonduri pentru construirea unui muzeu al crimelor și victimelor comunismului, în centrul Bucureștiului, așa cum există în multe capitale europene care s-au aflat sub cizma Moscovei și care nu se tem să își asume trecutul recent.
Revenind la așa-zisul proiect ”Centenar” privind reabilitarea căminului dictatorului Dej, aflăm cu surprindere – chiar de pe pagina online de prezentare a acțiunii, pe care o puteți consulta AICI – că unicitatea unui astfel de demers este conferită tocmai de faptul că se va oferi publicului ”o altă perspectivă asupra epocii delimitate de anii 1948-1989”. Viitorul spațiu muzeal (nu este deloc clar ce exponate ar putea fi etalate acolo), ni se spune, NU va avea nici cea mai mica legătură cu prezentarea represiunii comuniste, a victimelor, a dezastrului generalizat impus de dictatură, a consecințelor acesteia ș.a.m.d., ci cu discuții despre conducătorii PCR și cu dezbaterea temelor ”de istorie a comunismului”.
Iată prezentarea: ”Intenția este aceea de a oferi un nou tip de spațiu în care să se dezbată teme din istoria comunismului, îndeosebi despre cei care s-au aflat la conducerea Partidului Comunist Român. O astfel de instituție istorică și culturală ar fi unică, pentru moment în spațiul românesc, pentru că ar oferi publicului o altă perspectivă asupra epocii delimitate de anii 1948-1989. Amintim că cele mai multe din locurile memoriei comunismului românesc, în prezent, sunt spații care amintesc sau în care se dezbat predominant subiecte legate de represiune, de victime și supraviețuitori ai regimului comunist din România”.
În această ordine de idei, avem și noi o întrebare: există oare în lumea largă și civilizată vreun memorial, muzeu ș.a.m.d. al nazismului care să NU prezinte cifrele îngrozitoare ale abominabilului genocid comis de Hitler și acoliții săi (30 de milioane)? Care să NU evidențieze (tocmai pentru a educa, pentru a învăța din istorie) ce a însemnat giganticul prăpăd generat de nazism? De notat că, la nivel internațional, istoricii estimează că genocidul comunist (la care a participat din plin și Gheorghiu-Dej) a depășit demult 100 de milioane de victime, cei mai prolifici dovedindu-se Mao (60 milioane) și Stalin (40 milioane). În Europa, genocidul roșu este explicat și comemorat în toate memorialele destinate dictaturilor comuniste, cu excepția Federației Ruse, firește, unde Putin îl reabilitează programatic și propagandistic pe Stalin, pe care îl consideră un... ”conducător eficient”, și nici pe departe unul dintre cei mai mari și mai sângeroși criminali ai planetei.
Însă cireașa de pe colivă (ne străduim să rămânem politicoși) este pusă de site-ul turismbarlad.ro, care – incredibil, dar cât se poate de adevărat! – îl descrie pe genocidarul Dej astfel: ”Numele lui Gheorghiu-Dej rămâne memorabil în istoria poporului român, datorită faptelor prin care a slujit la realizarea celor mai nobile idealuri umane din România”.
Vă prezentăm integral halucinantul text (îl puteți consulta AICI), care a fost conceput cu scopul declarat de a atrage turiștii în Bârlad:
”Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a născut la 8 noiembrie 1901 în orașul Bârlad, într-o familie de muncitori. După terminarea școlii primare va învăța meseria de electrician.
Gheorghe Gheorghiu-Dej este al doilea fiu pe care Bârladul l-a avut în fruntea statului român. Fiu devotat al clasei muncitoare și al poporului român, unul din conducătorii de frunte ai Partidului Comunist Român, militant revoluționar de seamă al mișcării comuniste și muncitorești internaționale.
Numele lui Gheorghiu-Dej rămâne memorabil în istoria poporului român, datorită faptelor prin care a slujit la realizarea celor mai nobile idealuri umane din România.
În 1930 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român. Este arestat între martie 1933 si august 1944, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei generale a petroliștilor și feroviarilor.
Moare la 19 martie 1965”.
Considerăm că orice comentariu este de prisos.
