Anton Crihan a votat Unirea la 24 de ani și a apărat-o până la 100

În galeria marilor români basarabeni, Anton Crihan (foto jos), născut la 10 iulie 1893 în satul Sângerei, ocupă un loc de frunte ca luptător neînfricat pentru reîntoarcerea baștinei sale la Patria-Mamă – România. Organizator al cohortelor moldovenești împotriva anarhiei și jafurilor dezlănțuite de dezertorii ruși, unul dintre cei mai tineri dintre cei 86 de deputați care au votat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, publicist, economist, profesor universitar, om politic și militant neobosit pentru afirmarea și promovarea adevărului istoric privind originea, limba, teritoriul și apartenența organică a basarabenilor la poporul român.

Cartea sa de căpătâi, Drepturile românilor asupra Basarabiei după unele surse rusești (Editura Eminescu, 1995), reunește numeroase documente și mărturii autentice provenite din surse rusești – selecții din monografii, manuscrise, jurnale de călătorie, descrieri, memorii de la etnografi, publiciști, cercetători, cartografi, guvernatori, istorici, oameni de stat și alte personalități reprezentative ale imperiului țarist, care confirmă fără putință de tăgadă adevăruri incontestabile: basarabenii sunt români, fac parte organică din poporul român, iar țara lor adevărată este România, nu Rusia.

Anton Crihan are o biografie fascinantă, modelată de luptele și frământările epocilor pe care le-a traversat – de la prăbușirea imperiului țarist și Marea Unire a neamului românesc la edificarea statului național unitar român, ca parlamentar ales de șase ori în Parlamentul României; apoi a suportat drama de la ocuparea Basarabiei de către Rusia sovietică, la 28 iunie 1940, până la exilul american. A rămas până la sfârșitul vieții un apărător înflăcărat și un promotor neobosit al drepturilor românilor dintre Prut și Nistru.

A fost ultimul supraviețuitor dintre deputații care au votat Unirea din 27 martie 1918 și a avut bucuria de a vedea valul renașterii naționale și proclamarea Independenței Republicii Moldova față de Rusia imperială, la 27 august 1991. A cerut să fie înmormântat în pământul sfânt al Basarabiei natale.

Mărturisesc că fac parte din grupul de deputați care a avut fericirea să preia ștafeta simbolică și testamentul „Sfatului Țării”, aduse de Anton Crihan în Parlamentul de la Chișinău, în ultimul său drum din 21 ianuarie 1993, când s-a reîntors pentru totdeauna Acasă. El ne-a lăsat o lecție peste veacuri: poți fi izgonit de la baștină, din Țară, dar nu poți fi despărțit de adevăr și de neamul românesc.

Să-i cinstim faptele și numele: destinul lui de luptător a început cu Unirea din 1918 și s-a încheiat cu reîntoarcerea în pământul Basarabiei natale, căreia i-a rămas credincios o viață întreagă.