Mihai Isac pune punctul pe i: Rusia folosește 9 mai împotriva statelor din jurul Mării Negre, precum Ucraina, Republica Moldova, România, Georgia, dar și Bulgaria. Rusia consideră că este singurul stat autorizat să decidă cine e nazist în Europa de Est. De aici începe de fapt abuzul

Într-un editorial publicat pe Karadeniz Press, analistul politic Mihai Isac vorbește despre tentativa Rusiei de a confisca, practic, ziua istorică de 9 mai și de a o folosi politic "împotriva statelor din jurul Mării Negre, precum Ucraina, Republica Moldova, România, Georgia, dar și Bulgaria sau statele baltice în alte contexte".

"Kremlinul transformă victoria împotriva Germaniei naziste într-o acuzație permanentă împotriva vecinilor ei", ceea ce "s-a văzut brutal în cazul Ucrainei". Dictatorul rus Vladimir Putin "a justificat invazia prin formula demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, transformând un termen legat de înfrângerea reală a nazismului într-o etichetă propagandistică aplicată unui stat vecin suveran", explică Mihai Isac. 

"În această versiune, Rusia nu doar a învins nazismul în 1945. Rusia ar fi rămas, pentru totdeauna, singurul judecător al fascismului, singurul moștenitor legitim al sacrificiului și singurul stat autorizat să decidă cine este nazist în Europa de Est. De aici începe de fapt abuzul", subliniază, printre altele, analistul politic. 

"Există zile care ar trebui să aparțină memoriei, nu propagandei. 9 mai ar trebui fi una dintre ele. Ar putea fi o zi a reculegerii pentru milioanele de oameni care au murit în Al Doilea Război Mondial, pentru soldații sovietici, americani, britanici, români, ucraineni, polonezi, evrei, belaruși, georgieni, armeni, tătari, kazahi și atâția alții care au suportat greutatea unei catastrofe mondiale. Dar, în Rusia lui Vladimir Putin, 9 mai nu mai este doar o comemorare. A devenit o armă politică. O scenă de mobilizare. Un ritual prin care Kremlinul transformă victoria împotriva Germaniei naziste într-un certificat permanent de inocență pentru Rusia și într-o acuzație permanentă împotriva vecinilor ei.

Aceasta este marea falsificare. Nu faptul că Uniunea Sovietică a avut un rol uriaș în înfrângerea nazismului. A avut. Sacrificiul a fost colosal. Problema este că actualul regim de la Moscova prezintă acea victorie ca și cum ar fi proprietatea exclusivă a Rusiei de astăzi. În această versiune, Rusia nu doar a învins nazismul în 1945. Rusia ar fi rămas, pentru totdeauna, singurul judecător al fascismului, singurul moștenitor legitim al sacrificiului și singurul stat autorizat să decidă cine este nazist în Europa de Est. De aici începe de fapt abuzul.

În realitate, victoria împotriva Germaniei naziste a fost victoria unei coaliții, nu a unui singur stat. A fost victoria popoarelor Uniunii Sovietice, nu doar a rușilor. A fost victoria Aliaților, a rezistenței europene, a milioanelor de civili care au supraviețuit ocupației, foametei, deportărilor, lagărelor și bombardamentelor. Tocmai de aceea, când Kremlinul spune 'noi am învins', întrebarea corectă este cine este acest noi? Include el ucrainenii care au murit pe front? Include evreii sovietici exterminați de naziști? Include pe vei mobilizați în armate diferite, prinși între imperii? Include românii care au întors armele împotriva Germaniei naziste în 1944 ori italienii care au făcut acest pas în 1943? Ori finlandezii care s-au aliat cu Puterile Aliate după exemplul românesc? Sau noi înseamnă, de fapt, doar statul rus actual, cu armata, serviciile de spionaj, televiziunile și președintele lui?

Această confiscare a trecutului este vizibilă mai ales în modul în care Rusia folosește 9 mai împotriva statelor din jurul Mării Negre, precum Ucraina, Republica Moldova, România, Georgia, dar și Bulgaria sau statele baltice în alte contexte. Nu este vorba doar despre memorie, ci despre putere. În discursul Kremlinului, cine se apropie de Uniunea Europeană sau NATO devine anti-rus. Cine condamnă ocupația sovietică este acuzat că rescrie istoria. Cine mută accentul de pe parada militară pe comemorarea victimelor este suspectat de rusofobie. Cine refuză tutela Moscovei este împins, prin propagandă, în categoria fasciștilor sau neofasciștilor.

Acest mecanism s-a văzut brutal în cazul Ucrainei. În 2022, Vladimir Putin a justificat invazia prin formula demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, transformând un termen legat de înfrângerea reală a nazismului într-o etichetă propagandistică aplicată unui stat vecin suveran. Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin a legat discursul de 9 mai de narațiunea potrivit căreia Rusia ar continua, în Ucraina, Marele Război Patriotic împotriva naziștilor. (...)

Pentru Republica Moldova, România, Ucraina și celelalte state din spațiul Mării Negre, răspunsul nu trebuie să fie abandonarea memoriei, ci eliberarea ei. 9 mai nu trebuie lăsat propagandei. Trebuie recuperat ca zi a adevărului întreg. Victoria asupra nazismului, și crimele stalinismului, dar și sacrificiul soldaților sovietici, și suferința popoarelor ocupate, precum și contribuția rușilor, și contribuția ucrainenilor, moldovenilor, românilor, evreilor, belarușilor, georgienilor și a tuturor celor care au plătit prețul războiului.

Kremlinul vrea ca 9 mai să spună un singur lucru. Rusia a salvat lumea, deci doar Rusia are dreptul să o judece. Europa de Est trebuie să răspundă altfel. Nimeni nu are dreptul să privatizeze victoria împotriva răului pentru a produce un rău nou. Memoria nu este proprietatea imperiilor. Istoria nu este anexabilă. Iar victoria împotriva nazismului nu poate fi folosită ca pașaport moral pentru reimperializarea prezentului", punctează Mihai Isac într-un editorial pe care-l puteți citi în integralitate AICI.