Există câteva personalități ale vechii Românii, puțini mai sunt astăzi printre noi din rândul lor, figuri lângă care am avut șansa de a sta aproape și a înțelege resorturile profunde ale Națiunii Române. Unul dintre acești oameni este profesorul Radu Ciuceanu, născut la 16 aprilie 1928 și trecut la Domnul acum 3 ani și jumătate, un om de o vioiciune a minții și o tărie a caracterului care merită a fi luate drept model de către toți cei care astăzi credem în destinul și viitorul României.
Deținut politic anticomunist, istoric, lider liberal alături de seniorii care au reclădit PNL-ul istoric, oameni care au readus la viață liberalismul Brătienilor după 6 ianuarie 1990, Radu Ciuceanu rămâne în conștiința României drept unul dintre oamenii care, riscând enorm și participând la o inteligentă rețea secretă de alertare internațională, au contribuit decisiv la salvarea a mai multor biserici din București și a altor bunuri de patrimoniu cultural-istoric în anii de delir neo-stalinist premergători prăbușirii comunismului în 1989.
Un patriot autentic și un luptător împotriva nedreptăților până în ultima clipă a vieții, marcat de nedreptăți care l-au măcinat profund în ultimii ani de viață, Radu Ciuceanu, om deopotrivă al idealurilor și al acțiunii, lasă în urma sa o operă istorică remarcabilă, un Institut al Totalitarismului de reală valoare științifică și poate, mai presus de orice, ne rămâne un simbol de demnitate națională și de curaj de la care avem cu toții de învățat.
Să fie de-a pururea pomenit!