"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În Săptămâna Mare nu prea am ajuns la denii și cu greu am făcut treabă și acasă. În perioada în care creștinii se pregătesc pentru praznicul praznicelor, Învierea Domnului, câteva organizații cvasi-anonime au făcut plângeri penale cu parfum de anii '50 împotriva mai multor persoane pentru „fapte de extremism”: de la articole sau texte despre personalități marcante care au trecut prin închisorile comuniste publicate în social media, până la opinii contrare față de Legea Vexler sau vizionarea unor filme documentare despre ororile regimului comunist, realizate în parteneriate cu instituții credibile.
Oameni plângând terorizați. Multe întrebări. Zeci de apeluri, unele de două ore. Niciunul nu a făcut ceva tendențios, ieșit din comun sau măcar ilegal. Am rămas parțial mirat, parțial siderat, mai ales că mulți se tem. Nu toate cazurile trebuie făcute publice. Majoritatea consideră că așa este mai bine pentru ei, iar decizia lor trebuie respectată pe deplin. Și așa, unii au probleme la locul de muncă sau chiar în familie din această cauză și consideră că expunerea le-ar dăuna mai mult. La asta se adaugă și diverse acte de urmările penală efectuate de „organele vigilente” fix înainte de Sfintele Paști, unde trebuie depuse înscrisuri, formulate apărări la acuzații staliniste și îndeplinite diverse proceduri, iar în unele situații trebuie dată fuga la bibliotecă pentru consultarea doctrinei de drept ca să arăți organelor că nu au dreptate.
Când creștinii se roagă în tăcere, trăind săptămâna Sfintelor Pătimiri, când își curățesc casele și sufletele, pregătesc ouă roșii și cozonaci, pe unii îi stăpânesc duhurile să terorizeze oameni, exact ca la Securitate, având ca „argumente” texte habarniste din presa mainstream și wikipedia.
Este fascinantă această mobilizare de resurse împotriva unor români care vor doar să își cinstească eroii, însoțită de apariția diverselor pagini de social media care văd numai extremism în poporul român și de demenți care consideră că vizionarea de înregistrări cu cei care au suferit în închisori ar putea îndemna tinerii la acte de vandalism, la atacuri rasiste și altele asemenea. Cine finanțează această mobilizare care reprezintă cel mai dur exercițiu de limitare a libertății de exprimare și de conștiință din ultimii 35 de ani?
Doar disperare demonică sau incitare strategică? În orice caz, un lucru este sigur: „O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi!” - pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa
