Adevărul istoric se cere legiferat și apărat

În R. Moldova cozile de topor, idioții utili, agentura rusă și clanurile mafiote se fac luntre și punte pentru a nu permite legiferarea adevărului istoric și recuperarea memoriei confiscate în anii ocupației sovieto-rusești. Până și încercările timide ale unor instituții și bresle profesioniste de a evoca documente veridice din drama Basarabiei și de a le pune în circuitul public declanșează isteria mercenarilor și a rețelei vor-șor-dodonist-furtuniste.

Vă mai amintiți de grupul de smintiți care a pichetat cele două vagoane pentru deportați, expuse în Piața Marii Adunări Naționale, sau de urletele șovinului Valerii Klimenko la vederea expoziției dedicate suferințelor deportaților basarabeni?

Dar cât venin au împroșcat viperele din culcușurile calde împotriva difuzării în școli a filmului „Siberia din oase”?

Cred că vă mai țiuie în urechi răcnetele din vara trecută ale haitei dezlănțuite împotriva unui biet manual pentru licee, în care se spuneau câteva adevăruri arhicunoscute despre inițiatorii celui de-al Doilea Război Mondial – monștrii-criminali Stalin și Hitler. Haita furibundă, tulbure la cap, plătită de ambasada transformată în refugiu pentru criminali, cerea, în afară de arderea manualelor, tragerea la răspundere penală a autorilor.

Evident, lanțul abuzurilor și intimidărilor din partea rețelelor subversive, întreținute financiar și logistic de serviciile secrete rusești, organizate cu scopul de a descuraja demnitarii, instituțiile și cetățenii, nu se va termina de la sine și va continua să perturbe și să învrăjbească societatea moldovenească. Există soluții pentru a lichida rețelele plătite din exterior, care astăzi tulbură lumea, blochează orice dezvoltare și parazitează pe drepturile asigurate de democrație? Desigur!

Revin la cele ce am mai scris și propus de-a lungul anilor în diferite materiale.

În R. Moldova, deși s-au făcut câțiva pași importanți în asumarea dramelor trecutului, adevărul istoric încă umblă cu capul spart, iar orice scursură gen Klimenko își mai poate șterge cizmele murdare de suferințele a milioane de oameni.

În 35 de ani de relativă libertate au apărut zeci de studii științifice, arhivele au devenit accesibile, mii de documente secretizate și interzise au ajuns bun public.

Perioada „deceniului de teroare, calvar și crime odioase”, cu referire la anii de ocupație 1940–1941 și 1944–1953, demonstrează cu documente veridice și dovezi incontestabile că regimul instalat de Moscova în Basarabia a practicat teroarea roșie, asasinatele în masă, exterminarea a peste un sfert de milion de oameni prin foametea organizată, deportarea gospodarilor și nimicirea elitelor românești. Crimele odioase și masacrele comise sub diferite forme, fie de trupele NKVD, fie de ideologii Kremlinului din conducerea RSSM, se înscriu în categoria genocidului.

Convenția ONU din 1948 definește juridic genocidul drept „orice act comis cu intenția de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios”. Convenția stabilește clar: când statul sau regimul aplică teroarea sau alte forme de exterminare a unui grup național, indiferent de etnie, înseamnă genocid.

La modul serios, legislativul R. Moldova are tot cadrul juridic necesar pentru a adopta o decizie istorică: încă în 1993, Primul Parlament a ratificat Convenția ONU din 1948 cu privire la genocid. E nevoie de un singur lucru – voința politică a deputaților de a-și asuma adevărul despre trecutul dramatic al Basarabiei și de a-l legifera. Propun Parlamentului R. Moldova:

1. Declararea oficială a crimelor staliniste comise în RSSM drept genocid, în temeiul Convenției ONU ratificate de R. Moldova în 1993 și în baza zecilor de mii de documente care demonstrează fără echivoc intenția de exterminare și rusificare forțată a populației din RSSM;

2. Introducerea în legislație a pedepselor pentru negarea genocidului și a crimelor regimului comunist de ocupație, așa cum au făcut statele baltice și Ucraina. Negarea genocidului nu este opinie individuală sau politică, ci complicitate cu criminalii;

3. Securizarea spațiului mediatic, interzicerea finanțării străine a propagandei falsurilor istorice și politice deghizate în mass-media; protejarea învățământului, educației și a școlii împotriva intoxicării propagandistice de la Moscova;

4. Scoaterea în afara legii a rețelei FSB-KGB ascunse sub numele fals de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove;

5. Demontarea mitologiei „lumii ruse” ca proiect geopolitic criminal, nu cultural: un instrument de dominație și subjugare, ostil cu tot ce înseamnă libertate, demnitate sau civilizație.

Dacă vrem o societate educată, europeană și modernă, nu putem să alimentăm trecutul sovieto-rusesc, să rămânem ostatecii reflexelor coloniale și imperiale, să amestecăm adevărul cu minciuna și răul cu binele, să elogiem dimineața călăii, iar după masă victimele. Jumătățile de măsură și pendulările între Est–Vest derutează enorm populația. Drama Basarabiei și adevărul istoric nu sunt negociabile. Suferințele milioanelor de basarabeni înfometați și deportați nu pot servi obiect de batjocură pentru mercenari și gunoaie. Identitatea furată și mutilată a unui popor supus terorii roșii nu se lasă la cheremul furtuniștilor-fripturiști și propagandiștilor plătiți de Moscova.

Se cer decizii ferme, în conformitate cu adevărurile din Declarația de Independență, care să fie transformate în lege și să închidă pentru totdeauna speculațiile mercenarilor, idioților utili și analfabeților. Prin lege să contracarăm propaganda, minciuna și otrăvirea mentalităților colective; prin lege să închidem cercul traumelor istorice și să punem temelia zilei de mâine întemeiate pe adevăr, dreptate, identitate și memorie.