Execuția voievodului Constantin Hangerli (18 februarie 1799)

Moartea fanariotului Constantin Hangerli este interesantă din punctul de vedere al modului de acțiune al imperiului în zonele periferice pe care le domină. Reclamând ceva relație cu neamul Paleologilor, Constantin Hangerli a ajuns voievod al Țării Românești în 1797 cu misiunea de a susține logistic o eventuală campanie împotriva rebelului de la Vidin Pasvantoglu (cunoscut la noi ca Pazvante chiorul). Cariera lui de până atunci de înalt funcționar în Imperiul Otoman nu indica vreo intenție de preluare a tronului de la București, ceea ce a surprins pe mulți. Cert e că i-a belit pe rumâni cum nu-i mai belise nimeni dintre fanarioți, colectarea taxelor necesare acoperirii nevoilor imperiului a fost una extrem de rapidă și dură:

„Deci răsfirându-se slujbașii prin județe și mergând prin sate ca niște lupi flămânzi și ca niște câini, să fi văzut cineva nemilostivirea lor și ce făcea cu creștinii, că-i apuca să dea banii. Iar slujbașii închidea oamenii și muierile prin coșare și îi înneca cu fumuri de gunoi și cu ardei îi afuma și îi ținea închiși ziua și noaptea flămânzi, să dea bani. Pe alții îi lega cu mâinile îndărăt și cu spatele de garduri și-i bătea cu bicele; pe alții legați îi băga cu picioarele goale ăn zăpadă geroasă. Amar de bieții creștini, că plângeau și se văietau și săracele văduve țipau de ger, dar nu era milostivire la barbarii de slujbași, că avea urechile astupate și ca vrăjmașii ucidea oamenii.” (Transcriere adaptată după Dionisie Eclesiarhul.)

Neamurile unui țăran ucis în timpul colectării taxelor și impozitelor au adus cadavrul acestuia la curtea lui vodă în București, replica lui Hangerli a fost o mărturie a eficienței administrative fanariote: „Să dea bani și nu-i va mai omorî nimenea!” Asta ar fi varianta fanariotă a celebrului „dacă nu au pâine să mănânce cozonac!”. Însă tocmai eficiența asta în colectarea impozitelor avea să-i cauzeze lui Constantin Hangerli: a reușit să blocheze economia Țării Românești și livrările către Istanbul, la asta s-au adăugat și niște vorbe meșteșugite ale grecilor din Fanar care permanent aveau un nou candidat la tron. La 11 februarie 1799 sultanul a emis un firman pentru execuția lui Constantin Hangerli și vizirul a trimis la București 2 (DOI!) oameni să ducă la îndeplinire porunca sultanului: un capugiu și „un harap groaznic la chip și mare, cu îndrăzneală la ucidere, buzat la gură”.

Cei doi au călătorit în secret și au ajuns la București pe 15 februarie, după 3 zile s-au prezentat la palatul voievodului și au cerut audiență. Postelnicul (boierul care se ocupa de audiențe) a încercat să scoată de la capugiu ceva informații despre motivul vizitei, fără să reușească. I-a recomandat voievodului să se dea bolnav și să amâne audiența până vor afla mai multe detalii, însă voievodul a cerut să-i fie adus capugiul. Audiența a început bine, s-a servit cafea, însă în timpul discuției introductorii Constantin Hangerli se pare că a simțit că ceva nu e în regulă și i-a zis postelnicului în franceză să cheme garda. Imediat ce postelnicul a ieșit pe ușă, la porunca capugiului, arapul a sărit pe voievod și a început să-l sugrume cu o curea. Cum această operațiune nu dădea rapid rezultatul scontat, capugiul a tras în voievod două focuri de pistol, însă vorba cronicarului „fiind și vodă cu vârtute de să zvârcolea”, capugiul a încercat să grăbească operațiunea eviscerându-l cu un hanger. În acest moment s-a întors postelnicul cu garda palatului, dar capugiul i-a înghețat pe loc cu câteva vorbe: „Dur, bre! Firman!” (Stați, băi! Poruncă de la sultan!) Astfel arapul a reușit să termine ce începuse și i-a tăiat capul lui Hangerli „încă izbindu-se vodă viu și tăvălindu-se în sânge”. Capul a fost jupuit de piele, care a fost umplută cu bumbac pentru a fi prezentat sultanului.

Toți boierii au fugit care încotro, turcii au jefuit ce au vrut din palat și trupul lui Hangerli a zăcut câteva zile în noroi în curtea palatului. A fost înmormântat în biserica Sfântul Spiridon Nou din București.