Vrem ca România să fie o putere regională? Înarmați Țara! Învățați lecția Poloniei

Polonia este o putere regională. Nu o spun liderii ei, patriotic. O spun conducătorii Germaniei și Franței, care au abandonat aerul de ușoară superioritate, ca într-o relație cu un partener junior. Cum a ajuns aici? Relativ simplu: creștere economică constantă și semnificativă, plus un program de înarmare fără precedent. În 2024, a cheltuit 4,12% din PIB pentru apărare, sumă din care circa 50% s-a dus pe achiziții de armament.

Eu nu vreau să fac, acum, apologia altor state. Eu sunt român și ceea ce îmi doresc este ca România să fie o putere regională. Dacă vom fi puternici, vom putea gestiona mult mai bine reunificarea cu Basarabia. Ce putem să facem? Să învățăm de la țări ca Polonia sau micuța Estonie („micuță” ca dimensiuni, dar extrem de influentă, mult dincolo de întinderea ei geografică sau numărul de locuitori).

Învățând de la aceste state est-europene, cred că este urgent ca România să se înarmeze. Este nevoie nu doar de alocare bugetară consistentă, dar și de achiziții bine gândite, nu făcute pe șpagă.  Scriam pe X/Twitter, la 3 Februarie: „Dacă vrem să supraviețuim ca națiune independentă într-o regiune tot mai periculoasă, dotarea și modernizarea Armatei trebuie să devină prioritatea zero a statului român – nu un capitol secundar, pierdut în hățișul birocratic și al corupției”. Și completam, arătând că achizițiile Armatei române sunt profund afectate de corupție: „Presa românească are o obligație morală și civică: să expună public aceste nume, mecanismele de blocaj și interesele ascunse”.

O parte a presei, spre cinstea ei, deja face acest lucru și scrie despre afacerile dubioase și/sau numirile suspecte de la Romarm sau de la Departamentul de Achiziții al ministerului Apărării.

 Trebuie mers mai departe: curățenie brutală în MApN și ministerul Economiei (care gestionează falitele fabrici ale industriei de apărare) și apoi shopping masiv de armament (pe cât posibil produs în România, dacă oferă ceea ce este necesar soldatului român, fără să-i primejduiască viața). Președintele României și CSAT trebuie să decidă care-s prioritățile și apoi să cumpere. Polonia, de exemplu, este concentrată pe achiziția de drone „grele”. Estonia, dimpotrivă, cumpără drone mici, sinucigașe, cu zecile de mii.

România ce vrea? Știe ce vrea?

Timp nu prea este. Unu, Putin se grăbește – exact ca și Hitler, vrea să ocupe cât mai mult teritoriu câtă vreme este într-o formă fizică acceptabilă – iar doi, avem acum oportunitatea reunificării cu Basarabia, trebuie să fim capabili să o apărăm și militar.

Va striga, indignată, propaganda auristă: „Vrem spitale, nu înarmare”? Perfect. Cu cât strigă AUR mai tare, cu atât se vede mai clar ce durere este la Moscova.

Nicușor Dan și Ilie Bolojan, scrieți un plan – „De ce avem nevoie? X avioane, Y – drone, Z – nave de tip” - găsiți bani și începeți să cumpărați. E șansa voastră să faceți istorie, ca lideri regionali. Făceți România Mare, bine înarmată, gata ca, alături de aliații din NATO, să apere Estul Europei.