”Federalizarea UE” – o himeră a stângii internaționaliste, care, atunci când nu e data afară pe ușă și nici nu poate intra pe geam, se deghizează în Moș Crăciun și coboară pe horn

Plăcile tectonice ale geopoliticii mondiale se mișcă precum nu au mai făcut-o de multe decenii. Uniunea Europeană este pusă în fața unor dileme majore la care trebuie să răspundă precis, rapid, fără prea multe elemente de ajutor și mizând pe fler mai mult decât pe expertiză. În condițiile în care Rusia este o amenințare directă la adresa Europei, competiția cu țările din zona BRICS este mai mult un război geoeconomic global, iar spațiul european a simțit direct impactul violent al grupărilor teroriste islamiste și al mafiilor transcontinentale – este nevoie de o nouă abordare în domeniul apărării și securității colective. 

Cred că agresiunea criminală a Rusiei în Ucraina, dar și recrudescența dreptului forței în limbajul politic internațional ne arată că se impune crearea unui sistem integrat de apărare și securitate comunitară care să fie gata a răspunde oricând tuturor provocărilor care pot să apară la adresa țărilor din cadrul UE: de la rachete rusești la carteluri de droguri, de la puteri regionale cu pretenții totalitariste precum Rusia până la orice alt regim politic care ar putea pune presiune prin mijloace de agresiune militară ori prin război asimetric hibrid și până la terorism motivat ideologic. De asemenea, cred ca este esențial ca viitoarea structura de apărare și securitate colectivă europeană să aibă, pe lângă mecanisme de reacție rapidă și interoperabilitate strategică, un cadru de asociere și de oferire a unor garanții de securitate eficiente și clare pentru statele care se află în procedură de aderare la UE, fără a fi deocamdată membre cu drepturi depline. 

Separat de acest aspect este necesar să înțelegem că problema riscurilor de securitate la adresa UE și a capacității blocului comunitar de a fi un competitor global de temut nu se vor rezolva niciodată prin himera federalizării Europei. Văd iarăși cum reapare, în spațiul dezbaterii publice, aidoma "internaționalismului proletar" teoria federalizării UE drept unică soluție, evident salvatoare precum orice utopie, dar și acronimul neinspirat "SUE" (Statele Unite ale Europei). Comparația dintre Europa de azi și felul în care s-au format Statele Unite ale Americii relevă mai mult ignoranță decât cunoaștere, spun acest lucru deoarece geneza americană, fiică a civilizației europene, este rezultatul unui proces istoric excepțional în care s-au împletit etica protestantă, aspirațiile iluministe aplicate în mod realist, individualismul liberal și nu în ultimul rând, viziunea unei națiuni construite drept proiect constituțional-civic încă de la prima clipă. Statele Unite ale Americii, extensie transatlantică a civilizației europene, reprezintă primul model de națiune întemeiată pe valori ale democrației liberale în care, poate surprinzător pentru cei care pot fi mai ancorați în viziuni dogmatice, se regăsesc însăși valorile civilizaționale care definesc Europa și care au conturat lumea occidentală pe care o cunoaștem astăzi. Iar Europa de astăzi este un produs al unei sinteze fericite dintre morala și spiritualitatea creștină și moștenirea filosofică, juridică și culturală a lumii greco-romane. Iar marea diferența dintre America și Europa rezidă exact în faptul că, în timp ce Statele Unite ale Americii se afirmă ca expresie a geniului vizionar al umanității care construiește o națiune pornind de la valori, Europa, reprezentantă fundamentală a "lumii vechi" este consecința "forjării" pe o întindere de timp care traversează mai multe milenii a unor valori care sunt rezultatul unor evoluții organice eminamente particulare sub aspect civilizațional, cultural și identitar.

Europa nu poate fi sintetizată ori concentrată, indiferent cât s-ar încerca acest lucru – este imposibil ca o serie de elemente de cultură și civilizație să nu fie omise involuntar ori pur și simplu să "rămână pe-afară". Pentru europeni, identitatea națională este un dat al firii și o datorie care vine ca urmare a unei istorii adesea abrupte și tragice, însă a unui parcurs istoric marcat de mecanisme complexe, stratificate de-a lungul generațiilor, un proces neforțat și care nu poate fi neglijat ori marginalizat. 

Revenind la Uniunea Europeană în mod concret este limpede că se impune o mai bună respectare a principiului subsidiarității, element fondator și modelator care adesea tinde a fi dat uitării. În practică, precum am mai spus-o de mai multe ori, federalizarea UE ar putea avea cu totul alte efecte decât cele pe care le au în vedere entuziaștii: creșterea birocrației, intervenționism excesiv, pierderea elementului esențial al descentralizării, reglementări peste reglementări care ar putea provoca efecte economice nedorite, riscul de a fi promovate diverse elemente ideologice complet străine de necesitățile reale ale cetățenilor, lucruri care ar putea duce chiar la frustrare și alienare socială, apoi tentația de a uniformiza prin măsuri care pot trece dincolo de realitatea din teren, aspect cu impact economic și social de asemenea major. 

Și nimic NU ne-ar garanta că Europa ar fi mai bine protejată în fața pericolului rusesc ori a altor potențiale amenințări venite din alte spații ale lumii. Categoric, este timpul pentru o viziune integrată de apărare și securitate colectivă la nivelul Uniunii Europene, însă, în egală măsură cu aceasta, cred că o Europă puternică este cea care nu uită niciodată principiile Părinților Fondatori și care își regăsește tăria în rădăcinile sale creștine, în moștenirea civilizațională multimilenară și în valorile libertății care au dat putere Europei și Americii să dea direcția viitorului umanității. 

Europa are nevoie de apărare comună, solidaritate, cultură, demnitate, personalism, libertate de conștiință și libertate economică, la fel cum parteneriatul istoric transatlantic rămâne esențial pentru pacea și echilibrul democratic al unei lumi postmoderne în care riscul ca tehnologia să eludeze democrația devine tot mai prezent.

Altfel, această discuție pe care personal o consider a fi nerealistă, fără impact asupra planului esențial al securității colective continentale, dar și influențată ideologic, pe tema federalizării Europei, nu reprezintă decat parte din aceeași poveste "generoasă" a stângii internaționaliste care atunci când este dată afară pe ușă și nu poate intra nici pe geam, te trezești văzând-o cum coboară prin horn deghizată în Moș Crăciun!