Mihail


Mihail

Dragă Mihail,

„Mihail” nu este un substantiv propriu, ci un substantiv comun, ale cărui derivate pot fi Vasiok, Vanea, Ivan, Pekea, Dima, Mișa, Vikea, Kolea ș.a.m.d. În timp, acest substantiv comun a ajuns să desemneze tipologia „șoșocarilor” autohtoni, care s-au înmulțit peste măsură și aspiră să fie dominanți pe ambele maluri ale Prutului.

În fond, „Mihail” reprezintă o derivată locală a mancurtului lui Cinghiz Aitmatov: un prenume-generalizator pentru intelectualul hrănit și format de ocupantul rus, transformat apoi în colaboraționist, promotor al moldovenismului stalinist antiromânesc. Este intelectualul instruit și întreținut de puterea colonială, care îi adoptă valorile, limba și ideologia. El devine instrumentul prin care colonizatorul controlează populația locală și își exercită „soft power-ul”.

Această categorie – „intelectualul școlit și întreținut de puterea colonială” – a constituit structura de forță a administrației ruse în teritoriile ocupate, inclusiv în Basarabia. Oportunist până în măduva oaselor, visul „mihaililor” era să fie observați, validați și înregimentați de stăpân. Loiali, slugarnici și mereu disponibili la lingușire, ei formau pârghia locală docilă prin care imperiul își exercita dominația. Moscova nu-și lăsa niciodată oamenii: îi școlea împotriva propriului neam, îi promova, îi proteja chiar și atunci când comiteau abuzuri, furturi sau omucideri. Agentura și colaboraționiștii nu erau developați, ci doar mutați dintr-un loc în altul. În momentele critice pentru centrul imperial – precum apariția Mișcării de Eliberare Națională de la sfârșitul anilor ’80 – au fost „conservați” și scoși rar la înaintare.

Încă din studenție am simțit prezența lui „Mihail”. Ca descendent al unei familii de deportați, era imposibil să nu-l recunosc. I-am simțit respirația la facultate, în bătălia pentru „limbă și alfabet”, dar mai ales în Primul Parlament.

Venit din nordul Basarabiei, cu dorința arzătoare de a ne desprinde de imperiul răului și de a ne întoarce ACASĂ, îi priveam cu admirație pe cei care articulau atât de convingător visul meu. Nu realizam atunci că majoritatea dintre ei purtau, simbolic, prenumele „Mihail”.

Și totuși, în doar doi ani, Primul Parlament a depășit rezistența mihaililorlucinskiști, mandatați să salveze imperiul. Deputații români au repetat gestul istoric al înaintașilor din Sfatul Țării: la 27 aprilie 1990 au votat TRICOLORUL; la 23 iunie 1990 – Declarația de Suveranitate; au respins Referendumul Moscovei din 17 martie 1991 pentru menținerea URSS; iar la 27 august 1991 au votat INDEPENDENȚA.

Aceste victorii ale românilor basarabeni, captivi în „închisoarea popoarelor”, se datorează exclusiv unității lor. Așa a fost la 27 martie 1918, așa a fost la 27 august 1991, așa i-am învins, mai ieri, pe Dodon și Stoianoglo, exponenții Moscovei; așa am fixat vectorul european și am adus mesajul Reîntregirii și la București.

La 28 septembrie 2025 plana din nou pericolul mortal al preluării puterii de către oamenii Rusiei. Conștienți de responsabilitatea lor pentru acest teritoriu național, românii de la est de Prut, reuniți în Platforma Reîntregirii Naționale, s-au retras deliberat din cursa electorală pentru a salva Basarabia. Și am reușit. Am trecut peste acuzațiile de trădare venite de la diverși mihaili și vasioci și am îndemnat unioniștii să voteze singurul partid pro-european cu șanse reale de majoritate parlamentară.

În acordul semnat la 22 septembrie, Partidul Acțiune și Solidaritate și-a asumat o serie de responsabilități. Pentru consolidarea rezistenței anti-ruse, conducerea Platformei a avut recent o întâlnire cu domnul Igor Grosu, președintele PAS.

Atunci „Mihail” a început să se zvârcolească asemeni unui șarpe. Trei postări în patru zile – toate îndreptate împotriva unei alianțe a vectorilor european și românesc.

Tezele sale:

• dezbinarea unității basarabenilor, atacarea unioniștilor și a Unirii;

• respingerea legiferării naționalității „ROMÂN” și a recunoașterii caracterului românesc al statului RM;

• susținerea integrării europene, dar în afara României.

Trei doze concentrice de venin antiromânesc în patru zile!

„Mihail”, de ce ai votat TRICOLORUL, SUVERANITATEA și INDEPENDENȚA? Din frică? Sau pentru a nu te developa?

P.S. „Mihail” își ține biografia reală în sertarele lui Lucinschi și în instituția moscovită unde a fost școlit și unde a învățat să-și iubească mama vitregă, nu pe cea adevărată. În Primul Parlament, el și întreaga categorie a „mihaililor” trăiau într-o profundă derută, iar prăbușirea URSS le-a frânt și inima, și speranța.

Evoc un fapt puțin cunoscut: în 1988–1989, când luptam pentru „limbă și alfabet” și împotriva Tezelor Plenarei CC al PC din RSSM, „Mihail”, instalat într-o funcție ideologică oferită pentru loialitate, era un comunist înfocat și promova cu zel acele Teze antiromânești menite să oprească legiferarea Limbii Române și a alfabetului latin. Astăzi, el își continuă misiunea: lovește și dezbină basarabenii care luptă pentru unitatea națională și Reîntregirea României.

(Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc)

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.