"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Observația mea ca istoric, după ce am fost la priveghiul și înmormântarea iubitului meu prieten Dănuț Iacob, vicepreședintele Asociației 15 noiembrie 1987, pe care Dumnezeu l-a vrut mai repede lângă el, decât ne am fi dorit noi. La ambele, am văzut mai mulți oameni, decât la funeraliile naționale ale lui Ion Iliescu. Concluzia o trage fiecare.
Eu zic că un muncitor brașovean poate fi, dacă nu mai puternic decât un președinte la moartea căruia se trage cu pușca, oricum mult mai iubit. Precum în cer, așa și pre pământ.
P.S. Tocmai am ajuns la Mănăstirea Cornu, unde sunt găzduit cu drag de părintele duhovnic Arsenie și obștea de maici de aici, în casa de oaspeți a mănăstirii. La această mănăstire Dănuț va fi pomenit în cele 40 de zile ale vămilor sale cerești iar eu voi povesti în curând faptele sale de om al istoriei, lucrând în același timp la un triptic pe care demult i l-am promis. Îl va primi fiul său Robert.
În această noapte, două candele ard la icoana sfântului ierarh Nicolae, de la intrarea în chilia mea, unde nu obosesc gândindu-mă la el. Odihnește-te în pace, dragă prieten.
