Donald Trump admite, într-un interviu, că Statele Unite ar putea fi nevoite să aleagă între preluarea Groenlandei și NATO. Liderul de la Casa Albă spune clar că nu va mai ține cont de dreptul internațional / Ce poate face UE în cazul unui atac armat al SUA asupra Groenlandei? Opinia specialiștilor în drept european

Liderul de la Casa Albă recunoaște, într-un interviu acordat pentru publicația The New York Times, că s-ar putea ajunge în situația în care să fie nevoit să aleagă între preluarea Groenlandei și menținerea intactă a Alianței Nord-Atlantice.  

În interviul de două ore în care au fost abordate mai multe teme importante (vezi AICI), Donald Trump a fost întrebat dacă achiziționarea Groenlandei ar putea deveni mai importantă pentru el decât păstrarea alianței militare vechi de 76 de ani – o întrebare care a căpătat o nouă urgență pentru aliații europeni ai Americii în ultimele zile, pe măsură ce Trump și administrația sa și-au intensificat retorica privind obținerea teritoriului danez autonom. 
 
Trump nu a răspuns direct la întrebare, dar a recunoscut că administrația sa ar putea fi nevoită să aleagă între cele două. 

Întrebat de ce dorește ca SUA să controleze Groenlanda, președintele american a răspuns: „Pentru că asta simt că este necesar din punct de vedere psihologic pentru a avea succes. Cred că proprietatea îți oferă ceva ce nu poți obține cu un contract de închiriere sau un tratat. Proprietatea îți oferă lucruri și elemente pe care nu le poți obține doar prin semnarea unui document (de alianță).” 
 
Președintele SUA a mai declarat pentru NY Times că nu se simte obligat să respecte dreptul internațional și că este constrâns doar de propria conștiință. „Propria mea moralitate. Propria mea minte. Acesta este singurul lucru care mă poate opri”, a spus el. 
 
„Nu am nevoie de dreptul internațional”, a adăugat el. 

Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a avertizat pe 5 ianuarie că o invazie americană în Groenlanda ar însemna sfârșitul alianței militare. „Dacă SUA aleg să atace militar o altă țară NATO, atunci totul se oprește, inclusiv NATO și, prin urmare, securitatea care a fost stabilită de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, a spus politiciana. 

Președintele francez Emmanuel Macron, în discursul său anual privind politica externă de joi, a arătat, de asemenea, că Washingtonul „se îndepărtează treptat de unii dintre aliații săi și se eliberează de regulile internaționale pe care le promova până de curând”. 

Trump, care are de ani buni o atitudine sceptică față de NATO, a stârnit noi îndoieli asupra angajamentului său față de alianță în această săptămână, spunând că nu este convins că aceasta ar veni în ajutorul Washingtonului într-o situație de criză. „Mă îndoiesc că NATO ar fi acolo pentru noi dacă am avea cu adevărat nevoie de ei”, a scris el pe Truth Social, deși a adăugat că SUA vor continua să-și sprijine aliații NATO. 

Analiză a publicației spaniole „20 minutos” privind consecințele unui atac armat al SUA asupra  Groenlandei. Ce ar putea face UE? 

În principiu, ar putea invoca articolul 42.7 din Tratat, care obligă UE să ofere asistență militară unui stat membru, în acest caz Danemarcei. Bruxelles-ul insistă că acest lucru este „posibil din punct de vedere legal”. Cu toate acestea, ar putea fi luate și alte măsuri, cum ar fi sancțiuni sau taxe vamale, potrivit unor experți consultați de „20minutos”. Dar problema este extrem de complexă: în 1985, Groenlanda a votat într-un referendum să nu adere la UE, însă, în calitate de teritoriu autonom dependent de Danemarca, statului membru i s-ar putea acorda asistență.  

Experții subliniază că, în orice caz, acesta este un scenariu neexplorat și, prin urmare, Uniunea ar intra pe un teritoriu necunoscut. 

„Consensul academic s-a îndreptat către ideea că articolul menționat anterior se aplică în cazul Groenlandei”, precizează pentru „20 minutos” Guillermo Iñiguez, doctor în drept european, deși apreciază că este vorba despre o problemă care „nu a fost niciodată prea clară”, deoarece, în realitate, apărarea reciprocă nu a fost niciodată aplicabilă teritoriilor considerate „tehnic” de peste mări, așa cum s-ar întâmpla în cazul Insulelor Feroe. 

În plus, mai interine un alt factor important: Danemarca este membră NATO - și, prin urmare, la fel este și Groenlanda - ceea ce înseamnă că o confruntare militară cu SUA, de asemenea aliată, ar lăsa organizația fără spațiu de manevră. NATO nu intervine ca atare în aceste cazuri și, de fapt, articolul 1 din Tratatul său obligă membrii să își rezolve disputele prin mijloace pașnice și să se abțină de la utilizarea forței; un exemplu recent în acest sens îl reprezintă tensiunile dintre Turcia și Grecia. 

UE ar avea mai multe opțiuni pe masă. Cu toate acestea, spre deosebire de articolul 5 al NATO, articolul 42.7 nu impune automat un răspuns militar, deoarece fiecare stat membru decide liber forma sprijinului său, care poate fi militar, logistic, de informații sau de altă natură. În paralel, UE ar emite o condamnare formală prin intermediul Consiliului European și al Parlamentului European și ar putea proceda la suspendarea sau înghețarea cooperării politice cu Statele Unite. Soluția cea mai logică, subliniază experții, ar implica o întărire militară a Danemarcei în regiune, cu sprijinul unor parteneri din UE, dar mai ales prin negocieri diplomatice care să permită SUA să mențină o prezență în zonă fără escaladarea tensiunilor. 

Surse juridice consultate de publicația spaniolă văd sancțiunile ca pe o opțiune posibilă, dar complexă: ele spun că ar reprezenta un alt tip de escaladare, cu măsuri restrictive împotriva unei țări - sau a unor cetățeni americani - care are de asemenea o gamă semnificativă de opțiuni coercitive (cum ar fi tarifele). În plus, SUA au devenit principalul furnizor de gaze naturale lichefiate (GNL) către UE, reprezentând 57% din aprovizionare, conform datelor ICIS. Acest „război diplomatic”, care ar putea duce chiar și la retragerea ambasadorilor, ar putea fi de asemenea contraproductiv pentru Uniunea Europeană, subliniază ele. I-ar oferi lui Donald Trump o scuză pentru a se confrunta direct cu blocul comunitar. 

Aceste planuri ale lui Trump privind insula nu sunt noi, acesta avertizând deja în 2019 și 2021 care sunt intențiile sale. De fapt, Groenlanda este un punct cheie pentru viitorul geopolitic, în condițiile în care unele dintre cele mai mari zăcăminte de pământuri rare din lume. Acestea sunt esențiale în producția de baterii pentru mașini electrice, computere, ecrane, televizoare și telefoane mobile, dar și pentru bombe și alte arme. Cu alte cuvinte, un sector crucial, în cele din urmă, și pentru autonomia strategică a Uniunii Europene. 

Sub gheață se află comori imense. Groenlanda are zăcăminte de rubin, care sunt exploatate din 2007, și rezerve mari de fier, aluminiu, nichel, platină, tungsten, titan, cupru și uraniu, toate încă neextrase. În 2021, guvernul groenlandez a adoptat o lege care interzice exploatarea uraniului. 

În prezent, China este unul dintre principalii furnizori ai acestor minerale. Sunt multe de extras și, din cauza încălzirii globale, va fi mai ușor să se facă acest lucru. Schimbările climatice ar putea expune (și face accesibile) o bună parte din aceste resurse naturale enorme. În plus, topirea gheții ar putea deschide noi căi navigabile în regiunea arctică: acestea sunt căile navigabile pe care Donald Trump dorește să le exploreze; motivele de securitate sunt, de fapt, motive comerciale, iar UE este în curs de a înțelege acest lucru.