Fenomenul de burnout în rândul medicilor

În ultimele luni, în țara noastră au avut loc câteva decese, în rândul personalului medical, în timpul programului de lucru. Se întâmplă în orice domeniu, nu este așa?

Ei bine, să te stingi la vârsta de 37 de ani, în timp ce te aflai la muncă, se întâmplă mai rar. Și mai rar, în domeniile din afara sferei medicale, se întâmplă să lucrezi 24 de ore încontinuu, fără să ai o pauză reală în care să te odihnești.

Dar să admitem că o tură de 24 de ore nu poate fi fatală. Așa este. O singură tură de 24 de ore nu este, în teorie, fatală, dar în practică, de cele mai multe ori, după o gardă de 24 de ore, majoritatea medicilor rămân în continuare la programul normal, pentru a consulta pacienții de pe secție, pentru a consulta pacienții din ambulatoriu sau internările de zi. Iar acest lucru nu se întâmplă o zi, dintr-o lună.

În medie, în funcție de specificul secției, de volumul de lucru, dar și de personalul disponibil, un medic prestează 3-4 gărzi pe lună. Nici atunci nu pare atât de rău: 3-4 nopți pierdute. Oboseala se acumulează însă, din cauza faptului că după cele 24 de ore medicul nu primește o zi liberă pentru a se odihni, rămâne la programul normal, iar a doua zi vine la lucru în mod normal.

După o gardă de 24 ore, mai ales dacă este în timpul săptămânii, e nevoie de 2-3 zile până când medicii se "refac" complet, iar atunci urmează următoarea gardă și următoarea gardă și tot așa.

Din păcate, în cultura medicală românească, aceste practici încă nu sunt condamnate. Există câteva reguli nescrise, transmise din generație în generație, care setează niște norme de "performanță" nesănatoase pentru personalul medical.

Vă voi expune câteva din aceste reguli nescrise, pe care medicii, încă din primul an de muncă, sunt așteptați să le urmeze:

- Gărzile de 24 de ore – nu sunt opționale. Doar în gărzi ai oportunitatea să înveți și să capeți experiență. Adevărul este că după 12 ore de muncă, intelectuală, dar și fizică, performanța scade rapid; nivelul de concentrare este suboptim, atenția la detalii se diminuează, apare oboseala.

- Chiar dacă tu ești bolnav se așteaptă de la tine să fii prezent la lucru și să îți îndeplinești atribuțiile cât mai bine posibil. Există falsa percepție a societății că medicii nu se îmbolnăvesc niciodată. Adevărul este că de multe ori, medicul ajunge să sufere de boli cronice, tocmai din cauza faptului că se neglijează pe el însuși și pune bunăstarea pacienților înaintea sănătății personale.  

- Validarea competenței în funcție de volumul de muncă și "rezistență". În interiorul culturii medicale există falsa percepție că un medic cu mulți pacienți, deci căutat, este un medic "bun". Din păcate această "legendă" medicală îi împinge pe mulți să accepte un volum de muncă peste puterile lor, doar pentru a păstra imaginea unui medic "bun", în special colegii aflați la început de drum.

- Dedicarea față de profesie se face prin sacrificiul personal. Unii medici merg pe această cale de a-și arăta dedicarea față de profesia lor, din proprie inițiativă lucrând cât mai mult, preiau cât mai multe sarcini, toate pentru a demonstra, prin sacrificiul de sine, că își pun profesia deasupra binelui personal.

- Dacă te arăți obosit sau spui "nu" ești considerat ori "slab" ori insuficient responsabil față de meseria pe care ți-ai ales-o. Atunci când un medic are probleme, nu are voie să vorbească despre ele, pentru că va crea percepția că este un "om slab", iar asta se va reflecta asupra modului în care ceilalți îi percep competența în activitatea profesională.

Acestea sunt doar câteva aspecte ale fenomenului de burnout care se produce în rândul cadrelor medicale din țara noastră.

Motivele sunt complexe și de cele mai multe ori sunt un mix între punctele prezentate mai sus, lipsa de personal medical și sentimentul de datorie față de pacienți.

În ultima vreme, opinia publică a vorbit foarte mult despre lipsa de empatie din sistemul medical românesc, mai exact a personalului medical față de pacient, însă consider că se vorbește insuficient sau chiar deloc despre lipsa de empatie a societății față de medici și restul personalului medical.

De cele mai multe ori volumul de muncă este disproporțional cu personalul disponibil, condițiile de muncă nu sunt întotdeauna adecvate, stresul psihologic este complet ignorat și de multe ori chiar și sănătatea fizică a medicilor este tratată cu indiferență, de la Minister până la manageri de spitale, la colegi și, în cele din urmă, de multe ori, chiar și de noi înșine.  

Problema burnout-ului este una complexă și necesită nu doar o intervenție verticală, ci și o schimbare de mentalitate și percepție.  

Ilaș Diana Gabriela s-a născut și a crescut în Timișoara. Este medic rezident anul IV Medicină Internă și consilier local în comuna Cenei, Timiș. S-a remarcat, printre altele, ca prim-autor al unei revizuiri sistematice și meta-analize dedicate detecției precoce a leziunii miocardice și stratificării de risc pe baza biomarkerilor, publicată în revista internațională LabMed. E coautoare a mai multor articole indexate internațional în domeniul oncologiei mamare (indici inflamatori sistemici, inteligență artificială în mamografia 2D, rolul citokinelor, corelarea scorurilor BI-RADS cu rezultatele histopatologice). Interese ei profesionale sunt axate pe integrarea cercetării în practica medicală și pe dezvoltarea serviciilor medicale la nivel comunitar.