Experți și analiști militari apreciază că NATO nu este pregătită pentru noua etapă a războiului hibrid: dronele rusești. „Fiecare zbor are scopul de a testa apărarea, de a cartografia răspunsurile și de a ne reaminti vulnerabilitățile. Sunt ieftine, mici, dar și foarte greu de oprit; arma perfectă pentru a semăna panică și discordie”

Având în vedere că recentele incursiuni ale dronelor reprezintă unele dintre cele mai grave încălcări ale spațiului aerian al NATO din istoria alianței, experții avertizează că statele membre s-ar putea trezi în situația de a fi nevoite, deși nu sunt suficient de bine pregătite, să facă față unei adevărate campanii derulate de Rusia (chiar dacă expeditorul dronelor nu le revendică, ba chiar dimpotrivă, n.red.), scrie publicația Newsweek.com 

Unii dintre specialiști opinează însă că cel mai puternic bloc militar din lume pare să se străduiască să se adapteze rapid la o nouă formă emergentă de război modern în care Moscova a investit masiv.  

„NATO și țările membre ale NATO au fost prinse cu pantalonii în vine și încearcă să-i tragă rapid înapoi”, a declarat pentru Newsweek Keir Giles, un renumit expert în probleme militare rusești, care ocupă funcția de consultant senior la Chatham House, think tank britanic specializat în relații internaționale. 

„De fiecare dată când se întâmplă ceva de genul acesta, sperăm că va reprezenta un nou imbold pentru a convinge țările NATO și NATO în sine de urgența punerii în aplicare a măsurilor necesare pentru a preveni repetarea unor astfel de incidente”, a adăugat Giles.  

„Dar NATO se mișcă în continuare cu viteza NATO, iar țările individuale nu împărtășesc o viziune comună a urgenței amenințării (rusești)”. 

Deși războiul în curs dintre Rusia și Ucraina a evidențiat și mai mult relevanța vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) rentabile pe câmpul de luptă, utilizarea acestor drone pe linia frontului și dincolo de aceasta nu este, de fapt, o noutate. Aceste vehicule de luptă au evoluat de la sistemele inițiale mai mari lansate de Statele Unite în timpul așa-numitului „război împotriva terorismului” la începutul secolului XXI și care sunt încă utilizate astăzi, către sisteme mai mici, mai ieftine și mai ușor operabile. 

Provocarea pe care o reprezintă astfel de tactici pentru sistemele de apărare convenționale a fost demonstrată anterior în timpul celui de-al doilea război din Nagorno-Karabakh din 2020, când utilizarea dronelor de către Azerbaidjan a copleșit în mod substanțial forțele armene și aliații lor din Republica Artsakh autoproclamată. Cu ani în urmă, grupuri militante precum Statul Islamic (ISIS) începuseră să utilizeze drone disponibile în comerț ca arme letale în Irak și Siria. 

Acum, amenințarea s-a extins mai departe spre vest, Polonia raportând la începutul acestei luni un roi de până la 21 de drone care au traversat teritoriul polonez din Belarus și Ucraina și adresând acuzații Rusiei, care a negat orice responsabilitate. De atunci, rapoartele privind activitatea dronelor au dus la perturbări la aeroporturile din Danemarca și Norvegia, stârnind temeri privind o campanie pe termen lung care, în ciuda suspiciunilor predominante, nu a fost încă asociată oficial cu Kremlinul. 

De ce, după atâția ani în care a observat ascensiunea războiului cu drone în străinătate, NATO încă are probleme cu descurajarea, doborârea sau chiar identificarea autorilor unor astfel de acțiuni, aceasta este „una dintre întrebările deschise” cu care se confruntă alianța în prezent, arată expertul consultat de Newsweek. 

„Asta se întreabă toată lumea”, mai spus el. „Nu există nicio îndoială că incursiunile cu drone de acest gen reprezintă o provocare diferită pentru apărarea aeriană tradițională din țările NATO și totuși nu există nicio scuză pentru a fi surprinși de astfel de astfel de incidente”. 

Giles a adăugat: „Ceea ce s-a întâmplat în Polonia a fost o mică parte din ceea ce vecinul Poloniei, Ucraina, are de înfruntat în fiecare noapte, iar Polonia a cheltuit miliarde pentru reconstituirea forțelor sale armate, reînarmându-se pentru a fi relevantă pentru tipul de război pe care îl duce Rusia. Așadar, este de două ori mai surprinzător faptul că nu dispune de un sistem de apărare aeriană relevant pentru drone.” 

Iar „cazul aeroporturilor afectate de drone reprezintă, de peste un deceniu, o problemă și provocare cunoscute”, a adăugat Giles. 

Deși investigația este în curs de derulare, Polonia s-a grăbit să dea vina pe Rusia, o anchetă locală constatând că UAV-urile prezentau similitudini cu modelul rus Geran, o variantă mai ieftină și simplificată a modelului Geran, care este la rândul său o versiune modificată și licențiată a dronei kamikaze Shahed din Iran.  

Se crede că dronele care au aterizat în Polonia nu erau înarmate, dar cu toate acestea, au determinat Varșovia să declanșeze consultări de urgență în temeiul articolului 4 cu membrii NATO. 

Danemarca, de asemenea, ar putea lua în calcul activarea articolului 4 în urma recentelor incursiuni care au determinat de două ori suspendarea operațiunilor la cel mai mare aeroport al țării, deși originea sistemelor implicate rămâne necunoscută. Dincolo de această măsură, statele NATO au continuat și exercițiile de instruire din cadrul operațiunii Eastern Sentry, care s-au desfășurat concomitent cu exercițiile comune Rusia-Belarus Zapad-25, la care au participat o serie de țări partenere. 

Daniel Byman, profesor la Universitatea Georgetown și director al Programului pentru război, amenințări neregulate și terorism al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, arată că o reacție rapidă a NATO la invaziile aeriene fără pilot ar putea evidenția faptul că puterile europene pot acționa rapid (și) fără îndrumarea SUA, unde președintele Donald Trump a sugerat inițial că incursiunile în spațiul aerian polonez ar fi putut fi o „greșeală” a armatei ruse. 

„Rusia a folosit drone pentru supravegherea țărilor NATO, în special a celor care susțin războiul din Ucraina, precum Polonia”, a declarat Byman pentru Newsweek.  

„Dronele sunt, de asemenea, o formă de intimidare și o modalitate de a testa apărarea aeriană. Răspunsul recent, care a implicat acțiunea comună a statelor europene fără ca SUA să preia conducerea, este un pas important, demonstrând atât capacitățile îmbunătățite ale NATO (fără SUA), cât și determinarea europeană.” 

Însă, pe termen lung, o astfel de confruntare pe termen lung s-ar putea dovedi foarte costisitoare. Byman a subliniat că „amenințarea reprezentată de drone este dificil de combătut, deoarece este ieftin să lansezi multe drone și costisitor să le dobori”. 

James Rogers, director executiv al Brooks Tech Policy Institute și cofondator al Grupului de lucru pentru studii de război al British International Studies Association, a declarat că natura acestui tip de operațiuni se potrivește cu stilul distinct al Rusiei de război hibrid. 

„Rusia folosește drone pentru a hărțui și testa NATO”, a declarat Rogers pentru Newsweek. „Fiecare zbor are scopul de a testa apărarea, de a cartografia răspunsurile noastre și de a ne reaminti vulnerabilitățile. Sunt ieftine, mici, neglijabile, dar și foarte greu de oprit; pe scurt, arma perfectă pentru zona gri.”  

La fel ca Giles, el considera că NATO face efoturi importante pentru a ține pasul în combaterea acestor amenințări, care sunt concepute astfel încât să nu declanșeze clauza de apărare colectivă a alianței prevăzută la articolul 5. 

„NATO este în alertă, dar încă încearcă să recupereze terenul pierdut. Există sisteme de apărare, dar acestea sunt fragmentate, subfinanțate și inegale în cadrul alianței”, a afirmat Rogers. „Rusia beneficiază de pe urma menținerii presiunii și a explorării punctelor noastre slabe, fără a încălca prevederile articolului 5.” 

Însă faptul că NATO nu a răspuns încă cu fermitate nu înseamnă că incursiunile dronelor nu putea avea consecințe de anvergură pentru Moscova. 

Trump, care inițial a sugerat că dronele care au trecut în Polonia ar fi putut fi o „greșeală” din partea Rusiei, a adoptat de atunci un limbaj mai dur împotriva Kremlinului, ajungând în această săptămână să afirme chiar că Ucraina ar putea recâștiga tot teritoriul capturat până acum de forțele ruse pe parcursul invaziei. Comentariile liderului american marchează o schimbare substanțială față de discursul său anterior, potrivit căruia Kievul trebuie să accepte concesii teritoriale ca parte a unui acord de pace. 

Acum, cu noile tensiuni aprinse de recentele incidente cu drone, Rogers apreciază că „Rusia a mers un pic cam prea departe, mai ales în lumina sprijinului reînnoit al președintelui Trump pentru Ucraina”. 

Sandor Fabian, academician și fost director adjunct al Direcției de pregătire a forțelor din cadrul Comandamentului operațiunilor speciale al NATO, a remarcat, de asemenea, importanța măsurilor luate până acum de alianță. 

„Cred că răspunsul NATO demonstrează unitate și acțiune rapidă, menite să transmită Rusiei un mesaj clar: NATO nu tolerează nici măcar cele mai mici incursiuni, indiferent de platformele utilizate”, a declarat Fabian pentru Newsweek. 

 În același timp, el a remarcat că, până în prezent, „acțiunile NATO au mai mult o valoare simbolică decât una practică”. 

Pe lângă hărțuirea și testarea apărării inamice într-un mod care „oferă rușilor un anumit nivel de negare plauzibilă”, Fabian a spus că obiectivele Rusiei în războiul cu drone includ „testarea hotărârii și unității Poloniei și alianței”. 

Dincolo de asta, obiectivele Moscovei ar putea fi pur și simplu să semene panică și discordie între rivali, a mai arătat Fabian. 

„Este foarte greu de evaluat ce beneficii urmăresc rușii. Deși mulți oameni consideră conducerea rusă ca fiind genii strategice, adevărul este că, de multe ori, lor le place pur și simplu să creeze haos și să gestioneze rezultatele pe măsură ce lucrurile se desfășoară”, a mai spus Fabian, arătând că „nu toate acțiunile Rusiei au obiective bine gândite și deliberate”.