8.000 de lei pentru dreptul de a plăti taxe

Am urmărit declarațiile ministrului de finanțe, Alexandru Nazare, referitoare la pachetul de măsuri fiscale programate pentru următorii doi ani. Printre acestea, se remarcă propunerea de majorare a capitalului social minim pentru societățile cu răspundere limitată la 8.000 lei, prag ce va intra în vigoare la 1 ianuarie 2026. Modificarea vine după mai bine de trei decenii în care valoarea a rămas practic neschimbată în termeni reali, iar în ultimii ani chiar simbolică, fiind redusă la doar 1 leu.

Contextul măsurii:

Ministerul justifică această creștere prin necesitatea alinierii la puterea de cumpărare actuală și prin dorința de a consolida capacitatea statului de a recupera datorii în caz de insolvență. Capitalul social, deși nu rămâne blocat în conturile firmei, reprezintă un indicator minim de resurse pe care asociații îl angajează în momentul constituirii societății.

Ca economist, contabil și auditor, cu experiență directă în multiple domenii și tipuri de activități, nu am putut să nu observ imediat ce efecte ar putea genera o astfel de măsură pe termen scurt și mediu, efecte ce s-ar putea manifesta mai repede decât rezultatele pe care statul pare să le urmărească.

Un prim aspect este legat de societățile ale căror activ net este mai mic de jumătate din capitalul social. Legea prevede deja că orice terț, inclusiv ANAF, poate solicita ONRC dizolvarea firmei dacă nu își majorează capitalul într-un termen stabilit. În realitate, această procedură a fost aplicată extrem de rar, probabil într-un singur caz izolat.

De asemenea, există reglementări menite să limiteze funcționarea firmelor cu pierderi cronice, însă acestea nu sunt puse în practică. În loc să fie vizate direct entitățile cu istoric fiscal negativ, măsura majorează costurile și pentru antreprenorii corecți, penalizând în mod uniform toate societățile, indiferent de comportamentul lor financiar. Este o abordare contrară tendinței declarate de a simplifica înființarea firmelor, transmițând în schimb un mesaj de prezumție de rea-credință de la momentul zero.

Situația activului unei firme este deja cunoscută de ANAF anual sau chiar semestrial, ceea ce înseamnă că instituția are toate datele necesare pentru a identifica și monitoriza firmele cu risc. Mai mult, a înregistra pierderi mai mult de trei ani la rând este considerat de ANAF criteriu de risc fiscal. Întrebarea este: dacă aceste informații sunt deja pe masă, ce oprește autoritățile să acționeze acolo unde problemele sunt evidente? Lipsa de personal? Sau poate atenția este îndreptată către verificări întâmplătoare, în locul unor controale țintite?

Mai mult, lipsa cerinței ca ONRC să solicite dovada depunerii efective a capitalului social lasă locul unei situații în care suma rămâne pur scriptică. Chiar dacă legislația stabilește un termen de 12 luni pentru depunerea efectivă, nu există un mecanism real de verificare ulterioară. În consecință, capitalul social declarat poate rămâne pe hârtie, fără să existe în conturile firmei, golind astfel de conținut obiectivul invocat de stat.

În aceste condiții, creșterea pragului de la 1 leu la 8.000 lei riscă să fie mai degrabă o modificare cu efect administrativ și simbolic, fără un impact real în recuperarea datoriilor în caz de insolvență. Iar acolo unde lipsa de capitalizare este o problemă reală, ea nu se rezolvă prin mărirea sumei minime, ci prin aplicarea coerentă a legislației deja existente și printr-un control efectiv asupra respectării acesteia.

Ministerul de Finanțe susține că suma suplimentară ar putea fi folosită pentru cheltuielile firmei, iar în caz de insolvență, ar facilita recuperarea creanțelor de către ANAF. Întrebarea care apare, însă, este dacă, având deja acces la toate datele financiare ale societăților, ANAF nu ar putea obține același rezultat aplicând legislația existentă, în loc să îngreuneze suplimentar activitatea antreprenorului?

Privind în ansamblu, pare mai degrabă că autoritățile privesc problema dintr-un unghi teoretic, fără a corela măsura cu realitatea de zi cu zi a mediului de afaceri. Nu vorbim aici despre cetățenii care muncesc și își plătesc taxele, nici despre cei care lucrează la negru și nu contribuie la buget. Problema reală este la instituțiile statului care dețin deja toate aceste informații, dar care nu reușesc să aplice coerent legea și să intervină acolo unde sunt firme răuplatnice sau neconforme.

În ultimii ani, antreprenorul român a fost supus unui volum tot mai mare de raportări: SAF-T, e-TVA, e-FACTURA, e-TRANSPORT, prin care aproape toate informațiile companiilor sunt deja transmise către Ministerul de Finanțe. Cu toate acestea, ministerul, deși are la dispoziție un tablou complet al situației economice a fiecărei firme, nu reușește să compileze și să utilizeze eficient aceste date pentru a identifica sursa reală a problemelor. Mai mult, declarații recente, precum cea a lui Nicușor Dan privind intenția de a aduce problema corupției în discuție în CSAT, ridică o întrebare legitimă: este cu adevărat problema la antreprenori sau, mai degrabă, statul nu știe ce să facă cu informațiile pe care deja le are?

Dintr-o perspectiva tehnică, majorarea capitalului social minim la 8.000 lei nu garantează creșterea efectivă a gradului de capitalizare a firmelor. În lipsa unei verificări concrete a depunerii acestei sume și a existenței sale în patrimoniul societății, măsură riscă să rămână doar o formalitate contabilă. Capitalul social este, în esență, o cifră trecuta în bilanț la momentul constituirii societății, care poate fi diminuată ulterior prin pierderi operaționale sau retrageri de lichidități. Dacă scopul este protejarea creditorilor, inclusiv a statului, atunci soluția ar trebui să includă mecanisme de control periodic al capitalului propriu, teste de solvabilitate și aplicarea prevederilor existente privind dizolvarea societăților cu activ net negativ.

Dar hai să o luăm simplu.

Ești un tânăr care tocmai a terminat o școală de profil, poate un curs de cofetari sau de brutari. Ai învățat să faci pâine artizanală, torturi elaborate și prăjituri fine. Ai două opțiuni: te angajezi într-o brutărie sau cofetărie deja existentă ori îți deschizi propria afacere. Îți dorești să fii pe cont propriu, să vinzi ceea ce știi să faci cel mai bine, așa că vrei firma ta.

Până azi, acest pas nu era atât de greu. Cu mai puțin de 200 de euro, adică un capital social de 200 de lei, îți puteai înființa o societate și începe legal. De acum înainte, capitalul social minim va fi de 8.000 de lei, adică aproape 2.000 de euro. De zece ori mai mult. Și, realist vorbind, nici tu și nici mulți alți tineri nu aveți acești bani disponibili pentru un start legal.

Ce urmează? Vei continua să faci torturi la comandă pentru cunoscuți, să vinzi cozonaci de sărbători și pâine caldă în cartier, dar fără factură și fără casă de marcat.

Cine pierde? Pierd tinerii, pentru că sunt scoși din economia formală și nu își pot testa abilitățile antreprenoriale în mod legal. Pierde și statul, care nu încasează impozit pe profit, contribuții la sănătate, șomaj sau pensii. Ironia este că nu ai suficienți bani ca să plătești pentru dreptul de a munci legal și de a plăti taxe. Recitește fraza și vei înțelege absurdul situației.

Cine câștigă? Nimeni.

Prin această măsură, ministrul de finanțe Alexandru Nazare contravine în mod direct principiilor asumate în cadrul componentei "Smart, sustainable, inclusive growth" din PNRR, unde accentul este pus pe îmbunătățirea mediului de afaceri și susținerea IMM-urilor. În loc să reducă barierele de intrare și să încurajeze spiritul antreprenorial, creșterea bruscă a capitalului social minim la 8.000 lei ridică pragul de acces pentru tinerii antreprenori și micii investitori, exact acele categorii pe care PNRR se angajează să le sprijine.

De fapt, Alexandru Nazare pare să mizeze pe un concept corporatist prea puțin utilizat în România: "voalul corporatist" (corporate veil). Acesta reprezintă distincția juridică și patrimonială dintre persoana juridică (firmă) și persoanele fizice care o dețin. În teorie, "voalul" protejează asociații și acționarii de răspunderea directă pentru datoriile și obligațiile societății, limitând riscul la suma investită ca aport la capitalul social.

În țările cu piețe mature, ridicarea capitalului social minim este justificată tocmai pentru a oferi creditorilor o garanție reală că există resurse financiare minime în societate și că asociații au un interes propriu în buna funcționare a acesteia. Cu cât aportul inițial este mai consistent, cu atât "voalul corporatist" devine mai credibil, pentru că firma nu este percepută drept o entitate "de carton" creată fără o bază financiară minimă.

Problema în România este că acest concept, deși importat, funcționează doar parțial. Fără verificarea efectivă a existenței capitalului și fără aplicarea legii pentru firmele neconforme, majorarea pragului la 8.000 lei nu întărește în mod real "voalul corporatist". Din contră, creează o barieră de intrare pentru antreprenorii la început de drum, fără să descurajeze semnificativ societățile fantomă sau practicile incorecte. În lipsa unui mecanism coerent de control și sancționare, "voalul" riscă să rămână doar o țesătură subțire de hârtii, nu un scut juridic solid.

Și iar revin la ce spuneam: dacă ANAF chiar are interesul să țină din scurt firmele rău-platnice sau neconforme, ce îl împiedică să aplice legea cu consecvență, folosindu-se de toate informațiile pe care deja le colectează, astfel încât să nu se ajungă în punctul în care sunt necesare măsuri și mai controversate, cu efecte negative asupra mediului de afaceri onest?

Poate că, în loc să ridicăm ziduri în fața celor care vor să construiască, ar fi mai înțelept să ne uităm cum putem consolida temelia acolo unde deja există. Pentru că, până la urmă, nu dimensiunea capitalului social ține o firmă în viață, ci capacitatea de a produce valoare și de a o menține în economie. Iar dacă statul nu învață să folosească informațiile pe care deja le are, orice nou prag financiar nu va fi decât o cifră frumos așezată pe hârtie, în timp ce realitatea își va vedea de drum.

Acest articol a fost scris în colaborare cu Cornelia Năstase, consultant fiscal, CC Tax Advisory.

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.