”Pe Natalia am găsit-o la morgă. Era bătută crunt. Nu putea fi îngropată într-un sicriu deschis. Fusese pur și simplu torturată până la moarte”. Cum le răpesc ocupanții ruși pe femeile ucrainene din casele lor, fie pentru a le tortura până la moarte, fie pentru a le condamna la ani grei de pușcărie politică prin intermediul acuzațiilor mincinoase


”Pe Natalia am găsit-o la morgă. Era bătută crunt. Nu putea fi îngropată într-un sicriu deschis. Fusese pur și simplu torturată până la moarte”. Cum le răpesc ocupanții ruși pe femeile ucrainene din casele lor, fie pentru a le tortura până la moarte, fie pentru a le condamna la ani grei de pușcărie politică prin intermediul acuzațiilor mincinoase

Închidem seria mărturiilor femeilor ucrainene răpite de ocupanții ruși din propriile case, torturate, bătute și umilite, pentru ca mai apoi să fie condamnate la ani grei de închisoare politică, după ce li s-au smuls, cu forța, mărturii false (detalii AICI și AICI). În acest episod este vorba despre Nonna, care se află în continuare într-o închisoare din Rusia. 

Pentru Nonna vorbește însă o rudă prin alianță, care o cunoaște bine și s-a luptat să o găsească și să o ajute. Mărturia a fost prezentată de publicația The Insider:

”Nonna locuia în orașul Dniproudne, regiunea Zaporojie. Localitatea a ajuns sub ocupație rusească în 2022. Nu suntem rude de sânge - eu sunt nașa ei -, dar i-am botezat cel mai mic copil și înseamnă mult pentru mine. 

Am părăsit teritoriul ocupat de ruși aproape imediat, dar Nonna a rămas acolo. Comunicarea noastră era rară, schimbam mesaje ocazional. Era căsătorită și avea doi copii minori din prima și a doua căsătorie. Soțul ei i-a interzis să plece. Apoi, în iunie 2023, a dispărut împreună cu sora ei Natalia și nepotul Vitya. 

Am început să o caut, scriind scrisori către fiecare organizație la care mă puteam gândi. Eram convinsă că a fost răpită. Am contactat departamentul de poliție din Dniprorudne și mi-au spus că nu au nicio înregistrare despre ea. Apoi, cineva a spus că se află în Crimeea și lucrează la o fabrică. Am trimis o scrisoare la acea fabrică și mi-au răspuns că nu au avut niciodată un angajat cu acest nume și că nu auziseră niciodată de ea. 

Timp de 8 luni, m-au tot învârtit în cerc. Nimeni nu părea să știe nimic despre ea. Patru luni mai târziu, am găsit-o pe sora ei, Natalia, la morgă. Era bătută crunt, se vedea că fusese epuizată, avea părul încărunțit. Corpul ei era într-o asemenea stare încât nu putea fi îngropată într-un sicriu deschis. Fusese pur și simplu torturată până la moarte. Personalul de la morgă a declarat că abia au găsit cadavrul, dar cauza oficială a morții a fost înregistrată ca insuficiență cardiacă. 

În ceea ce o privește pe Nonna, multă vreme nu a existat nicio informație despre ea. La un moment dat am încetat să mai cred că o vom găsi în viață. Inima mea spera, dar mintea mea nu. Apoi, după 8 luni, am aflat că se afla într-un centru de detenție din Rostov și că procesul ei urma să aibă loc în curând. Acum știm că, după arestare, a petrecut 6 luni 'în subsol'. Probabil că a îndurat aceleași torturi ca și sora ei. Au forțat-o să mărturisească că ar fi transmis informații despre pozițiile soldaților ruși și a ghidat tirul armatei ucrainene, doar pentru că fiul Nonnei și fiul Nataliei au servit în Forțele Armate ale Ucrainei. Dar la acel moment aceste informații erau deja depășite. Nonna a fost acuzată apoi de spionaj, chiar dacă devenise cetățean rus. 

Nonna a scris cateva scrisori, dar nu putea spune prea multe din cauza cenzurii. A aflat multe lucruri mult mai târziu. De exemplu, mama ei a murit în februarie, dar Nonna a aflat abia în mai. O mulțime de informații pur și simplu nu ajung la ea. 

Acum este transportată într-o altă închisoare. Unde anume, nu știm. Sperăm că, odată ajunsă în noul penitenciar, va putea să ne contacteze. Nonna a suferit două operații la stomac. Întotdeauna s-a luptat cu greutatea ei, iar acum cântărește doar 30 de kilograme. Este îngrozitor. În detenție nu i se dau medicamente, nici măcar cele pe care reușim să i le trimitem. Are nevoie de tratament, dar nimănui nu-i pasă. 

Chiar ne agățăm de speranța unui schimb de prizonieri. Mă trezesc și mă culc gândindu-mă la asta. Dar acum rareori fac schimb de civili. Totuși sperăm la aducerea ei acasă. Apoi vom lupta pentru a-i recupera copiii. Băieții ei sunt în prezent cu fostul ei concubin. El refuză să comunice cu noi. Ignoră pe toată lumea. Este îngrozitor. Copiii și-au pierdut mama. Bunica lor este moartă, mătușa lor este moartă. Să-i iei pe copii fără Nonna este pur și simplu imposibil. Scriu către toate organizațiile pe care le pot contacta - ONU, Crucea Roșie, oriunde -, doar pentru a face tot ce pot ca să fie schimbată, pentru că nu va supraviețui acolo”.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.