Gunoiul potrivit nu se strânge singur

Weekendul trecut a fost unul plin de fapte mari și gesturi simbolice. Vineri, Ilie Bolojan a anunțat pachetul 2 de reforme care vizează direct angajații din sectorul bugetar, un nou val de măsuri prin care statul ar trebui, în teorie, să devină mai suplu și mai eficient. Apoi, sâmbătă, în cadrul congresului, a fost validat oficial ca președinte al partidului și s-au ales vicepreședinții. Finalul a fost, însă, cel mai spectaculos: Bolojan s-a apucat să strângă PET-urile și hârtiile lăsate în sală. Un gest firesc, șocant pentru privitori, menit să transmită ideea de ordine, curățenie și disciplina (poate și fiscală?). Singura problemă e că n-a strâns gunoaiele potrivite.

Este o discuție lungă despre unde se ascund, de fapt, deșeurile reale ale sistemului. Ne-ar lua ceva timp să le numim pe toate, dar ar merita efortul. Mai ales acum, când Bolojan începe să se contureze ca un tip care, dacă și-ar pune în mod real mintea, chiar ar putea să le strângă. Iar dacă tot am deschis subiectul, unele dintre aceste deșeuri au ieșit deja singure la suprafață și sunt, culmea, chiar șefii sindicatelor.  

Cum, n-ați auzit de șefii sindicatelor române care trăiesc pe picior mare, remunerați ca șefii de multinaționale sau ca directorii de bancă, dar care militează cu patos pentru binele angajaților de la stat? Hai să fim serioși. Nu cred că mai există cineva care să nu fi auzit de acești nemuritori, veșnic înfipți în funcțiile lor, indiferent cine guvernează sau ce vremuri vin.

Începem să-i numim? În contextul unor instituții care sunt deja în atenția publică? Hai că încep eu.

Hai să începem să-i numim. Tancău Petrea Petre, șef de sindicat cu 10 clase la activ când a intrat în sistem. Azi e liderul Sindicatului Liber Petrochimistul, deși e pensionar de ani buni. A fost și consilier juridic la Rompetrol, de unde a încasat în 2023 suma de 146.000 de lei. A terminat liceul la 41 de ani, după ce a muncit la Șantierul Naval Constanța.

În 2024, a adunat venituri din toate părțile: consilier Rompetrol (146.000 de lei), șef de sindicat (68.000 de lei), membru CES (30.600 de lei), vicepreședinte confederație sindicală (12.000 de lei), membru AG Sindromania (7.700 de lei) și pensie (152.000 de lei).

Sună bine, nu? N-ai nevoie de școală pentru veniturile astea. Doar de locul potrivit în sistem.

Pe zona de sănătate, cel mai sonor nume este Bărăscu Leonard Sorin, președintele Federației Sanitas. În cercurile sindicale i se spune simplu: milionarul sindicaliștilor. Încasează în jur de 17.500 de euro pe lună. Este același care amenință periodic cu greva generală în sănătate, dacă se anunță vreo tăiere de la guvern

Bărăscu deține o colecție impresionantă de funcții și venituri. Președinte și la Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (230.742 de lei/an), și la un IFN (5.250 de lei/an), și la Sind Tour Trading SRL (334.800 de lei/an), și la Fundația Institutul de Educație și Studii Sindicale (108.200 de lei/an), și la Edu Sind Tour SRL (160.399 de lei/an). Totalul: 1.053.898 de lei pe an. Un milion de lei.

Poate muncește. Nu știu. Pe mine mă lasă rece cartelizarea și cumulul de funcții, mai ales în zona bugetară. Ce știu sigur e că nu l-am auzit vreodată pe domnul Bărăscu să vorbească despre mita din sistemul de sănătate, care macină încrederea în actul medical. Nu l-am auzit să ceară reforme reale împotriva fabricilor de diplome din UMEFISTAN, deși afectează chiar lucrătorii din sistem. Nu l-am văzut propunând indicatori de performanță pentru managerii de spitale sau mandate de 2 ani cu evaluare reală, nu decorativă.

Poate ce am menționat eu nu ține de fișa postului unui lider de sindicat. Poate nu e treaba lui să vorbească despre mită, diplome cumpărate sau lipsa de performanță din managementul spitalelor. Poate interesul său se oprește la apărarea drepturilor salariale și la negocierea contractelor colective.

Dar să nu uitam un lucru simplu: lucrătorii din sănătate sunt direct afectați de toți acești șefi, unii numiți politic, alții moșteniți din vechi sisteme care folosesc legea după bunul plac și care transformă instituții esențiale în feude personale. Dacă un lider de sindicat nu vede asta și nu spune nimic, atunci nu mai vorbim despre reprezentare. Vorbim despre complicitate tăcută.

Haideți să vă mai zic un nume, domnule Bolojan. Ați auzit de Colonelul (r) Mircea Dogaru? Președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, partener de dialog cu Aleksandr Dughin, filozoful de casă al Kremlinului. Dogaru voia să organizeze un miting de protest cu rezerviștii, cu doar trei zile înainte de primul tur al alegerilor, ca să oprească globaliștii să pună măna pe țară. Patriotism de cazarmă, servit la temperatura ideologică potrivită.

Nu m-au interesat veniturile domnului Dogaru, deși sunt impresionante. Pensie specială ca "jurnalist", adică 50% în plus pentru că e membru în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, la care se adaugă pensia specială de la MAI și MApN. Ce mi-a atras atenția, însă, e tupeul. Tupeul de a agita spiritele, de a chema lumea în stradă cu o retorică care miroase a naționalism toxic și nostalgie de partid unic.

Am o toleranță scăzută pentru toate aceste conserve ideologice, care n-au reușit nici până azi să metabolizeze comunismul și care vor să lase copiilor o țară nelocuibilă, intoxicată de resentiment și propagandă de subsol. Fascismul care vine cu epoleți și citate din Dughin nu e nici glumă, nici eroism.

Sictir, Dogarule, conservele se mănâncă, nu se votează!

În aceeași atmosferă cu aer rece de subsol și mucegai rusesc, nu cel nobil și stilizat al lui Arghezi, ci unul gros, ideologic, pe stil Dughin, vă mai aduc aminte de un nume: Crețan Constantin. Președintele Federației Naționale a Muncii, organizație care pretinde că reprezintă 46.000 de oameni. Pe 4 decembrie, domnul Crețan s-a simțit îndreptățit să vorbească în numele tuturor și a anunțat cu seninătate că federația îl susține pe Călin Georgescu.

Mic detaliu: susținerea n-a fost discutată, consultată sau votată. Conform informațiilor apărute public, vreo 32.000 de membri n-au fost nici măcar întrebați. Dar ce mai contează democrația internă când ai microfonul, ștampila și ceva nostalgie pentru lideri salvatori?

Bai, conservelor, nu v-ar fi rușine să vreți să faceți o hologramă președinte, în timp ce acuzați PSD, PNL și justiția de politizare, când voi EXACT de acolo vă trageți și EXACT din cauza politicii lor de cadre ați ajuns lideri de sindicate? Nu îți e, mă, rușine să te uiți în ochii nepoților și să le explici cum voiai tu, bunicule, să pui un diliu președinte al României?

Pe bune acum, chiar credeți că vă era mai bine? Ne era la toți la fel de rău. Doar că vouă, poate, vi se părea suportabil pentru că v-ați fi păstrat sinecurile și propaganda. Dar pentru restul, era o țară pierdută.

Și, bineînțeles, precum toți acești mafioți, țara e plină de exemple. Plină de poziții ocupate pe viață, cu rădăcini mai adânci decât stâlpii de înaltă tensiune. Ca într-o democrație care se respectă, nu? Una în care locul nu se eliberează decât la deces, și uneori nici atunci. Mai rămâne câte un frate, o soție sau un discipol de sindicat să ducă flacăra mai departe

Culmea e că aceste sindicate nu doar că influențează măsurile fiscale, adică exact chestiile care țin țara pe linia de plutire sau o scufundă, dar vor acum să modeleze și cursul geopolitic. Să decidă cine e globalist și cine e trădător, cine ne salvează și cine ne vinde.

Iar când tragi linie și te uiți la rezultate, nu sunt prea grozave nici pentru cei pe care pretind că îi reprezintă, nici pentru sistemul pe care îl sabotează discret. Totul e praf și discurs. Eficiență zero. Reformă zero. Dar locul călduț, garantat.

Poate că a venit momentul să vorbim și despre o reglementare pentru toți acești șefi de sindicate. O interdicție clară privind cumulul de funcții și venituri, mai ales când vine vorba de structuri parazitare care se hrănesc din bugetul public. La fel, poate ar fi cazul să le fie interzis să mai ocupe funcții de conducere în instituții ale statului, să stea prin consilii de administrație sau să fie președinți prin fundații și firme cu iz bugetar.

Pentru că altfel, avem o rețea paralelă care mimează reprezentarea, face bani din toate direcțiile și nu răspunde în fața nimănui. Iar oamenii pe care pretind că îi apară rămân tot acolo, cu salarii mici, în spitale fără personal, în fabrici fără condiții sau în instituții golite de sens.

Dragi șefi de sindicate, duc eu gunoiul, vă las undeva?

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.