Nu, nu este deloc corect! (despre Ministrul Educației)

Om format cu adevărat solid, actualul Ministrul al Educației, care sper să fie și în viitorul Guvern, a comis, în ochii unora, ceea ce este echivalent cu o declarație de război. Iar asemenea declarații, firește, în sisteme înțepenite în cutume, oricât de proaste, primesc reacții, frecvent violente. El, Ministrul, a susținut ca profesorii, din preuniversitar mai ales, să fie opt ore pe zi cu mintea și cugetul la treburile școlare, adică să nu iasă din clasă precum ies milioane de oameni din lăcașurile de cult, dar fără nicio consecvență etică, emoțională. Asta este comparația mea personală.

Acum, preot și profesor de teologie, pot să spun un lucru documentabil ca atare: eu petrec, ca să zic astfel, mai mult de opt ore în interesul didactic. Cumpăr cărți, nedecontabile, mă duc la conferințe pe banii organizatorilor, bat lumea în lung și lat, din Europa în US, de la Vatican la Washington D.C., și din Orientul Apropiat în Japonia (ce nostalgie!), pentru a găsi punctele de echilibru gnoseologic (scil. ale cunoașterii la cel mai actual și mai bun nivel), mă întâlnesc personal cu actori politici sau de altă natură, schimb permanent opinii, făcând uz de circa zece limbi străine (de la germană la...), mă auto-corectez, îmi revizuiesc abordările, privesc cu uimire și imensă recunoștință marile opere ale umanității, percep riscurile actualității și, toate, se distilează în ceea ce, sincer și fără platoșe ideologice, le spun studenților, sintetizând. Însă nu doar lor. Dincolo de platforma UBB, cursurile mele pe FB au o medie de 4.000 de accesări unice, dintre care 2.000 sunt ascultători cap-coadă. Mai aveți în sistemul universitar de stat, mai ales în "domeniul" Teologie, exemple similare? Oricum, in situ, ar depăși cu mult logistica unui Auditorium Maximum, la Cluj sau la Viena.

Ce vreau să spun, dincolo de aparentele laude de sine? Miza reală este în continuare pregătirea preuniversitară și/sau meșteșugărească (sistemul dual). Or, cine cu o competență limitată, adâncită inevitabil odată cu timpul, nu înțelege că este treaptă către scara mare, că este chemat să ajute gângavii să devină oratori și pe cei cărora 1+1 le dă mereu 3 să ajungă la soluția corectă, care are un raport cu școala, temporal, mai superficial decât cu Mega Image, unde caută reduceri, ei bine, astfel de personaje, multe, sunt "cauzatorii" celor care, ajunși la Universitate, ne fac să exclamăm cu umor și amărăciune: asta-i România educată?!

Nu chestiunea celor 8 ore "cur", vorba lui Moisil, este aici problema reală, ci a celorlalte ore dedicate meditațiilor la negru, a celor alte ore în care universul cunoașterii este limitat la televizor, a orelor în care, privat, precum în Preoție (nu mă pot abține să fac astfel de comparații), uită la propriu de Școală precum alții de Biserica lui Hristos. Dacă cei care educă ajung, vizibil, la rândul lor needucați, necatehizați, ce ne facem? Poate supraviețui o țară avansului prostiei din interior, fără alte implicații externe? La Școală și în Biserică deopotrivă?

Doxa!