Eu m-am format, așa zicând, de unul singur. Aliați mi-au fost cărțile, autorii, pe unii cunoscându-i în viață. M-au determinat oameni precum Bartolomeu Valeriu Anania, Dumitru Stăniloae, Petre Țuțea sau Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, ca să nu pomenesc de Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Constantin Tacou (firește și Aurora Cornu, fostă soție a lui Marin Preda, fapt care ne lega cumva familiar). Politic, i-am cunoscut, în grade diferite, și pe ei, pe toți Președinții: de la Iliescu la Johannis.
Acum și aici, îmi doresc doar simplul fapt ca Președintele ND să nu eșueze. Mai mult, îmi doresc să fie peste cei care, în contextele lor, au încercat, fără să fi reușit mereu, să dea un chip României.
La obiect, un nou Președinte nu este marțian, un oarecare ajuns în centrul unei civilizații centrate prin și de credință, ci un slujitor, la propriu, al acesteia. Modernizând în acest timp România ca atare.
Marele pariu al lui ND: să fie Președintele unei societăți majoritar creștine. Dacă mă invită la Cununie, accept, dar o celebrez doar eu, fără Teodosie și alți complici.
Doxa!
P.S. Excelență, ne auzim la final de lună.