România – anul zero

În 35 de ani, alegerile prezidenţiale de ieri, 18 mai 2025, au fost cele mai importante. Am auzit multă lume exprimînd acest gînd. Nu a fost vorba doar de a alege persoana unui nou preşedinte. Ar fi fost simplu, banal. A fost vorba de a lua o decizie esenţială pentru destinul nostru pentru cîteva generaţii de acum încolo. Pe scurt, de a alege între Est şi Vest. Vrem să avem destinul Rusiei? Vrem să fim o gubernie? Vrem oare să trăim sub o dictatură cu un trecut sîngeros şi întunecat? Sau vrem democrație? Vrem să ne continuăm parcursul european? Victoria aceasta este cu atît mai preţioasă şi dramatică cu cît a găsit lumea românească vraişte, sărăcită, coruptă, împînzită de cozi topor gata să ne livreze fără scrupule Kremlinului cu o totală lipsă de patriotism. 

Primejdia a trecut sau nu a trecut? Se mai poate întîmpla ceva? Rușii sunt pe aproape şi vor să acapareze Gurile Dunării. Spiritul războiului se simte tot mai ameninţător. E suficient să deschizi televizorul pentru a observa că mai toate ştirile sunt despre Ucraina. Un război la graniţele noastre este tot ce poate fi mai rău. Acest moment de dificultate maximă a fost exploatat cu cinism de nişte nepricopsiţi care şi-au spus că este momentul potrivit sa provoace tulburări, să arunce țara în haos şi s-au dedat la diversiuni grosolane cu sprijinul Moscovei, totul pentru a pune mîna pe putere și a întoarce România în trecut.

Reacţia lumii româneşti în faţa pericolului iminent a fost remarcabilă. Întîi de toate a fost paşnică: o mobilizare exemplară la urne. Victoria lui Nicușor Dan în faţa lui George Simion este categorică şi dincolo de orice dubiu. Tentativele de a o murdări, de a o pune la îndoială, mi se par jalnice, şi nu duc nicăieri. Există un singur învingător a acestei curse împotriva disperării. Nicușor Dan. Niciodată nu am auzit atîţi români spunînd că se gîndesc serios să îşi facă bagajele, să plece definitiv din ţară în caz că forțelele întunericului ar ciștiga în 18 mai. Dacă rezultatul de ieri ar fi fost altul, ar fi urmat un val de refugiaţi. George Simion nu inspiră încredere. Provoacă nesiguranță si teamă. Cu el la Cotroceni ne-ar fi așteptat – cum ne-a ameninţat în mai multe rînduri – un regim pe model sovietic: arestări arbitrare, dictatură, gulag, Siberia... Cu o incertitudine absolută a vieții fiecăruia dintre noi, vieți ce s-ar fi aflat la discreţia unui șef de galerie pe stadioane şi un agitator de mase la mitinguri. Simion este un dictator in nuce, nimic altceva.

România a evitat această eventualitate dînd dovadă de multă bravură. Teama care a traversat cu un frison puternic societatea româneasca a fost copleşitoare şi a dus la această reacţie. Ca niciodată, românii s-au unit. Duminică 18 mai 2025 va rămîne cert în toate analele. Românii s-au "deşteptat din somnul cel de moarte" şi şi-au făcut datoria faţa de ţară. 

Am retrăit zilele şi nopţile din decembrie 1989. Duminică 18 mai 2025 s-a petrecut a doua revoluție. Să nu o pierdem şi pe aceasta, aşa cum am pierdut-o pe prima!