"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O să vedeți în perioada următoare cum se intensifică teza „România este datoare față de Republica Moldova”, pe diverse canale. O teză falsă, dar asta nu are importanță în condițiile mass-media online.
Ideea este așa: după dezastrul evitat la zecimi de procent anul trecut cu referendumul și realegerea Maiei Sandu, guvernarea de la Chișinău și-a intensificat eforturile de a pierde alegerile parlamentare de anul ăsta. Nici nu contează ce au făcut, detalii, cert e că uneori lasă impresia că nu vor să treacă pragul electoral, n-ar fi primul partid care pățește asta la Chișinău.
O chestie scăpată neobservată: tot fluxul de informații legat de Republica Moldova difuzat în România este controlat de la Chișinău și redă exclusiv punctul de vedere al guvernării de acolo. Am făcut cu câțiva ani în urmă o analiză cantitativă și calitativă pe tema asta, între timp controlul s-a accentuat. De-asta zic că o să vedem o intensificare în media românească pe mai multe teme legate de Republica Moldova, deja apar chestii, dar după prezidențiale o să fie mult mai vesel.
Esența chestiunii e așa: Maia Sandu și PAS au pârjolit tot în jur și și-au arogat monopolul pro-europenismului. Nu mai există alți pro-europeni la Chișinău în afara Maiei Sandu și a partidului prezidențial, toți ceilalți au fost scoși din spațiul public. La fel și unioniștii au fost reduși la tăcere în condițiile în care Maia Sandu și PAS au adoptat ideologia moldovenismului civic. În condițiile erodării naturale la guvernare (nu mai vorbim de calitatea guvernării și a reformelor) PAS ar avea nevoie acum de o eventuală alianță, de o coaliție - doar că nu mai prea e nimeni în jurul lor, sunt singurei.
Pe de altă parte monopolul „pro-europenismului” face extrem de dificilă o alternanță la guvernare, câtă vreme doar PAS este „pro-european” și cumva prin excluziune toți ceilalți sunt „pro-ruși” alegerile parlamentare de la Chișinău capătă o dimensiune catastrofică. (Nu spun că nu există pro-ruși la Chișinău, dimpotrivă, sunt legiuni care îi așteaptă pe „nașii”, adică mulți cu vise umede că rușii vor ajunge la Odessa și de-colo hop! la Tiraspol.)
Pe scurt: băieții de la Chișinău sunt disperați. De-asta o să vedem din ce în ce mai multe intervenții în spațiul mediatic românesc în favoarea Maiei Sandu și a partidului prezidențial. Inutile în esență, pentru că nu românii votează la parlamentarele de la Chișinău, nu-mi este clar câți sunt cu cetățenie dublă care să meargă la vot la ambasadă, dar în orice caz discursul care începe să se contureze nu le este destinat.
E frumos să vezi cum se răstoarnă valorile: cei care zbierau cu niște anișori în urmă „nu votați geopolitic!” (adică să nu se mai discute separarea față de spațiul ex-sovietic) au devenit aprigi anti-ruși, „moldovenismul civic” a luat o pauză în discursul public (nu că l-ar fi uitat cineva, doar că au lăsat-o mai ușor) și brusc cei care cu un an în urmă înjurau Mitropolia Basarabiei deodată o văd ca pe o chestie care se opune influenței ruse exercitate prin Mitropolia Moldovei. Mă rog, consecvența și coerența nu sunt puncte forte la Chișinău, dubla-gândire de factură orwelliană este o stare naturală pe acolo: una spui, alta gândești și îți dorești cu totul altceva.
Ziceam să scriu ceva pe scurt și a ieșit pe lung, asta înseamnă că o să scriu foarte pe lung săptămâna viitoare pe blog. Dar problema rămâne: în spațiul mediatic din România au dispărut analizele și sintezele care să prezinte puncte de vedere locale, majoritatea a ce avem în prezent este PR venit de la Chișinău.
