Îl rog pe dl Șandru de la IICCMER să își măsoare cuvintele și să țină cont de dreptul fiecăruia la onorabilitate

Actuala conducere a IICCMER, prin persoana președintelui executiv Șandru, înțelege să îmi amestece numele în chestiunea neolegionară. Precizez pentru public faptul că în timpul mandatului meu la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2014-2020) nu am promovat, organizat sau finanțat cu bună știință oameni și situații care să fi încălcat legea în vigoare. 

Din invocata „rețea a memoriei”, care sper să funcționeze și acum, au făcut parte, constant sau pasager, muzee, case memoriale, ONG-uri cu scopul studierii istoriei, școli, muzeografi, cercetători, doctoranzi, istorici, profesori, elevi, studenți, clerici de toate confesiunile, oameni politici de toate orientările, foști deținuți politici și în general concetățeni interesați de fenomenul crimelor comunismului. De concretizarea fiecărei întâlniri s-au ocupat cu bună credință colegii mei de la Institut, neprimind, nici în epocă și nici după aceea, sesizări din partea unor terți privitoare la acte verbale de extremism. Dimpotrivă.

Prin insistența cu care am pledat personal și instituțional pentru strategii memoriale la nivel local și național, în mediul public și privat, în țară și străinătate, am subliniat convingător că o democrație consolidată nu poate fi amnezică. La fel, nu am crezut și nu cred că adevărul istoric se împarte pe mandate politice sau în funcție de opțiuni extra-istorice, ideologice, subiective. 

Îl rog așadar pe dl Șandru să își măsoare cuvintele și să țină cont de dreptul fiecăruia la onorabilitate. Că de recunoștință și echilibru nu (mai) poate fi vorba în asemenea ieșiri publice al căror rost este imaginea personală, iar nu apărarea memoriei.

Mulțumesc anticipat!