35 de ani de epilepsie

Un prieten bun, fost ofițer SRI (numai pe nou, netrecut prin fosta Securitate) mi-a atras atenția asupra unei coincidențe stranii, semnificative și comice, toate epitetele laolaltă – încă un semn că în România se poate orice. De altfel, cine-și putea imagina un Stegar Dac, cățărat într-un copac din celebrul arest din Rahovei, împărțit între Securitate și Miliție înainte de 89 și unde o mulțime de opozanți ai regimului au fost bătuți crunt, inginerul Ursu murind dintr-o astfel de bătaie? Stegar contemplat acum vreme de 30 de ore de forțele de ordine, în vreme ce le cînta cântece de grădiniță? 

Nu e singurul semn de democrație originală, care s-a întipărit ca specific național. Recent s-au sărbătorit la o vilă de protocol, cu doar câțiva invitați cu ștaif de la vârful statului, 35 de ani de la înființarea SRI-ului. N-am auzit zilele astea de comemorarea bătăilor interetnice de la Târgu Mureș, pretextul înființării "instituției". Cum nimeni n-a pomenit de faptul că Ziua SRI-ului coincide cu Ziua Internațională a Conștientizării Epilepsiei. Nu suntem conștienți noi de multe, dar trebuie să mai credem și că de multe ori ceea ce numim coincidență e un semn al Proniei, care ne arată că nu există Întâmplare în istorie. E numai ea, Pronia, SRI-ul, și epilepsia în care a băgat România, după ce Securitatea o îmbolnăvise de spaimă. De 35 de ani, suntem o țară suferind de aceeași boală, care a apărut în aceeași zi cu doctorul. 

La mulți ani, conștiință, epilepsie și SRI!