Ce ar mai fi de spus?

Nu mare lucru. Liniile mari ale aşa-zisei încercări de a încheia pace în Ucraina sunt stabilite. Trump se face că vrea pace, pîndind de fapt foloase comerciale. Vrea să se aranjeze cumva de avantaje în Marea Neagra, vrea să ia cu japca centralele, vrea să înşface printr-o lovitură de poker (gratis) pămînturile rare ale Ucrainei. Toată povestea este despre bani. Fondurile rusești blocate în băncile occidentale, ridicarea profitabilă a sancțiunilor economice etc. Apoi vrea să se asigure că atunci cînd se va ajunge la reconstrucția Ucrainei, să ia cele mai mari contracte pentru firmele americane. Grupul lui de interese veghează să nu îi scape nimic care merită osteneala. 

Cît despre Putin, şi el se face că discută despre pace, cu gînd să îşi extindă imperiul lui cu geometrie variabilă intins de la Skt Petersburg la Vladivostok, dar care tot nu îi ajunge. La mijloc Ucraina devastată, ciuntită, între giganții Rusia şi SUA - mai nou parteneri de afaceri. 

Zelenski face tot ce poate să îşi salveze ţara de la cotropire, ceea ce ar însemna dispariția statului ucrainian. Şi aşa Putin pretinde că Ucraina nu există. În viziunea Kremlinului ar fi o ficțiune.

Scriam în urmă cu două luni aici că dacă Ucraina cade, vine rîndul României să fie atacată de Rusia, foarte interesată de Gurile Dunării, de rezervele de petrol, de graniţa naturală a Carpaţilor, de ieşirea spre Centrul Europei şi Balcani. În context, constat liniştea sufletească a guvernanţilor noștri. Se prefac că ar fi în campanie pentru alegerile prezidențiale. Pe lîngă ei, ar mai fi aceia care au strîns mari averi în acești 35 de ani. Se pregătesc și ei să-şi facă bagajele. Mulţi şi-au pus deja averile la adăpost în Occident. Asta ar mai fi de spus, dacă nu ştiaţi.