Războiul hibrid al Rusiei în România. O agresiune sistemică îndreptată împotriva națiunii române


Războiul hibrid al Rusiei în România. O agresiune sistemică îndreptată împotriva națiunii române

În România de astăzi, avem de-a face cu un uriaș efort de propagandă rusă, având obiectivul destabilizării României, mecanism de imixtiune dezvoltat exponențial după invazia rusească în Ucraina, în 2022, sesizabil încă de la ocuparea Crimeei în 2014, însă nefiind deloc străin de activitatea serviciilor secrete sovietice pe teritoriul României în perioadă comunistă. 

Nu este nimic diferit, în ceea ce vedem acum, de stereotipurile manipulatoare pe care rușii și cozile lor de topor le foloseau în perioada sovietizării țării noastre, pornind de la un sistem de exploatare a emoțiilor colective create exclusiv artificial. Nu mai avem acum în uzul propagandei concepte precum "chiaburul", "burghezo-moșierimea" ori "dușmanul de clasă" dar acum regăsim, în aceleași sensuri divizive social, "trădătorul", "soroșistul" și "aceeași clasă politică vândută de 35 de ani". 

Am studiat cu atenție propagandă comunistă de la începutul anilor '50, cândva voi prezenta pe larg arhetipurile acestui model de persuasiune și subversiune specific mentalului rusesc și pus în aplicare de regimul sovietic folosind un mecanism sofisticat, care, pe undeva, depășește chiar cea mai savantă imaginație a mentalului conspirativ.

Indiferent de care structuri informative este vorba în acțiunile de destabilizare și subminare, acest tipar de agresiune alternativă, acest război hibrid a rămas același în 2025 precum era în 1924 când are loc diversiunea sovietică de la Tatar Bunar, precum îl vedem în operațiunile conexe sfârtecării Europei în 1939-1940, ca urmare a odiosului pact Ribbentrop-Molotov, la fel cum îl vedem în filosofia operativă sovietică a Războiului Rece, atât de bine descrisă în 1946 când George Kennan prin ,,Telegrama cea Lungă" face radiografia războiului hibrid sovietic, asemenea îl vedem în represiunea comunistă din România anilor 1950, în 1956, anul Revoluției maghiare și al reacțiunii sovietice brutale ori în 1968, anul Primăverii de la Praga, dar și apoi în permanenta tentativă a Rusiei sovietice de a dezbina și discredita Europa, inclusiv prin susținerea de grupări ideologice extremiste și pervertirea percepției opiniei publice cu privire la intențiile reale ale Moscovei. 

Nu întâmplător, sub aspectul acestui peisaj al războiului asimetric plin de iluzii, conflicte sociale și falsuri programatice, singura modificare reală este reprezentată de mijloacele tehnologice contemporane; nu mai este nevoie astăzi de proiecția filmelor sovietice în cămine culturale, acum există TikTok și alte rețele, nu mai este nevoie de pancarte care să îndemne la întovărășire colectivistă ori la combaterea "sabotorilor", există meme-uri pe rețelele de socializare care să ne amintească de faptul că ,,era mai bine" în regimul de tristă amintire de înainte de 1989. 

În locul intelectualilor proletcultiști avem o agitație generală plină de influenceri, personaje revanșarde din mediul academic ori de mercenari ai literelor care proiectează incapacitatea depășirii propriului ego supradimensionat prin preluarea discursului propagandei rusești cu tot mesajului său dezbinator, instabil emoțional și apocaliptic. 

Elementul unificator al acestor mesaje ale propagandei ruse, indiferent dacă este diseminat de partidele populist-putiniste care au grijă să lovească permanent în valorile naționale și democratice ale României, într-un exercițiu de ură de sine aproape în oglindă cu subcultura "woke" ori de influenceri din online, personaje de marginea spațiului intelectual ori activiști civici al căror sens unic este când anti-NATO, când anti-Ucraina în contextul războiului pornit de criminalul Putin și când anti-Europa, este unul singur: respingerea elementelor care definesc România drept un stâlp al lumii libere în coasta Rusiei, nesocotirea așezământului democratic și portretizarea unei perspective mistificate asupra realităților sociale și economice din țară.

Singurul element nou în propaganda rusă este tehnologia anului 2025, în rest toate sunt acolo unde le-au lăsat ocupanții dinspre Siberia: instigare publică împotriva la orice si la oricine, manipularea emoțiilor colective până la haos și panică, atacul concertat la adresa liderilor autentici, terfelirea reperelor democratice, cultivarea neîncrederii în instituții, autorități publice și în statul național român, minciună lansată în mecanismul alert al tehnicilor subliminale, instaurarea în chip absolut artificial și periculos a unei dialectici, întemeiate pe ură și suspiciune, între grupuri sociale și categorii de cetățeni, promovarea agresivă pe postul de ,,salvatori" a unor cozi de topor ale Moscovei, radicalizarea până la extremism a mesajelor publice transmise prin rețele alternative de comunicare și, nu în ultimul rând, un efort uriaș vizând denigrarea României, deopotrivă din interior și exterior. România este ținta insultelor fără limită, venite adesea chiar din partea unora care pretind a fi de-a dreptul expresia unui "suveranism" care în realitate nu există decât în discursul diversionist al unor exponenți ai mesajelor ostile rusești! 

Și chiar nu lipsește nimic din propaganda asta, nici mitul purității "omului nou", expresie a exclusivismului "antisistem" care se luptă cu "elita coruptă" a unui "regim vechi" și nici mecanismul de ,,shaming" specific mentalului totalitar în esență și care s-a mutat, spre deosebire de epoca sovietizării, din stradă în mediul online.

În fața acestei agresiuni rusești sistematice, perfide și profund îndreptate împotriva Națiunii Române, avem datoria de a spune cu voce tare adevărul, de a fi fermi în apărarea valorilor democratice, de a întări România prin tot ceea ce facem și de a spune, fără rușine și fără teamă, un lucru axiomatic: vectorii propagandei rusești nu doar că nu sunt modele, ei reprezintă parte a unui efort de distrugere a suveranității naționale a României, sunt străini de orice urmă de patriotism și rămân expresia unei trădări de țară în fața căreia nu avem voie să plecăm capul și nici să tăcem! 

Patriotismul românesc, în aceste zile marcate de minciună, propagandă și diversiuni putiniste, începe prin combaterea agresiunii rusești!

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.