Pericolul rusesc

Dacă pericolul rusesc este pentru unii o narațiune răsuflată, o diversiune soroșistă - cum altfel? -, atunci este clar că, mental, prima parte a unui probabil război (Doamne ferește!) a fost câștigată de Moscova.

Nu spun nicio noutate: prima linie care cade sau care rezistă în asemenea conflicte este cea mental-emoțională. Dacă dușmanul ți-a intrat în conștiință, vorba cuiva, și s-a făcut comod acolo, atât de mult că nici nu îl mai vezi sau simți, restul este o chestiune de soldați, drone, servicii și altele asemenea. 

Nu puțini au fost teologii ortodocși și în general intelectualii care în interbelicul românesc au atras atenția, au relatat despre barbaria bolșevică. Au fost taxați de presa din Sărindar, făcuți fasciști etc. Când "evenimentul" agresiunii a avut totuși loc, era prea târziu: unii au înfundat pușcăriile și alții, puțini, au mai apucat să fugă.

Desigur, nu sunt robul viziunii ciclice a istoriei, dar cum fantezia răului este limitată, a te exprima pe tema pericolului rusesc, generic și nemijlocit, nu este nici expresie de anxietate clinică, nici rod al unui conspiraționism pe dos sau propagandă reîncălzită. Este și va rămâne un act de luciditate.

Or, revenind la linia mental-sufletească, ca teolog ortodox, de asta mă tem cel mai mult după experiențele recente din societatea noastră - care nu s-au încheiat - și care ne-au agitat, dezbinat și făcut cu capul în ultimele luni: să primim în genunchi, metaforic vorbind și nu prea, pe vechii-noii "eliberatori". 

Sper să nu se întâmple așa ceva, dar pentru moment, în instabilitatea declanșată de administrația americană, totul este posibil. În bine și în rău deopotrivă. Oricum, complicii Rusiei nu se mai ascund, nu se mai camuflează. Dovadă ori că se pregătesc de ceva, ori că alte "narative" sunt, real, expirate. Cel al pericolului rusesc nu va fi prea repede expirat. 

Doxa!