Primii care ar colabora cu rușii

Unii, deloc puțini, au votat suveraniștii de teama războiului. Adică: să nu intrăm în el, să nu îi provocăm pe ruși. Problema, deloc teoretică, este însă pe dos: chiar dacă ar fi un episod belic, persoanele acestea ar fi primele care ar colabora cu rușii, care ne-ar vinde pe două parale, ar pune pe fugă inteligența, câtă mai este, și capitalul. 

Tabăra asta, fără nicio jenă, nu este pur și simplu patrioată. Nu știu istorie, nu respectă în consecință sacrificiile consumate în trecut și nu au nicio frică înțeleaptă, tautologic vorbind, de Dumnezeu. Profită de context, de lipsa de viziune, de schimbarea gărzilor la Cotroceni și, generic, de incompetența dovedită a guvernanților. 

Ei adâncesc prăpastia dintre SUA și UE, ne vrăjesc cu naționalism ieftin, vandabil adică, dar nu ar fi sub nicio formă garanții teritoriului patriei. Pe linia folclorică a național-comunismului de tip ceaușist, au reușit să ducă de nas inclusiv oameni serioși, clerici și chiar pe unii anteprenori, furând de la toți câteva ceva: buna intenție, buna credință și banul, mai mult sau mai puțin cinstit. 

O asemenea garnitură, după 1990, România nu a mai avut. În ciuda PRM-ului, a partidului lui Verdeț, a rezilienței la democrație a Securității comuniste, a directorilor de opinie toxici. Este o aliniere de condiții predemocratice, adică fără un mandat clar, invocarea "poporului român" fiind în cel mai bun caz o figură de stil, un abuz semantic. 

BOR, cu ale sale reflexe naționaliste neclarificate teologic, a pus umărul. Conștient sau nu. Ceea ce a ieșit este o construcție nu doar anticreștină la rădăcină, dar mai ales o formă ideologică și juridică la limita trădării naționale. În ciuda, repet, a unei clase politice de până acum corupte, plină de bube. Pe scurt: este vremea să ne întrebăm, ca slujitori și enoriași, cât mai putem figura într-un asemenea film dramatic de prost. 

Iată de ce, prin tot ceea afirm, scriu sau declar, îmi exprim maxima și reală îngrijorare față de utilizarea Ortodoxiei într-un moment pe care Rusia pseudo-ortodoxă, prin încurajarea războiului fratricid din Ucraina, îl pândește de mai multă vreme. Dacă până acum am avut Biserici Ortodoxe europene, treptat, ele ajung asiatice, mongole de-a dreptul. Opusul universalității și mandatului irenic al Evangheliei. 

Cumpăna este gravă și mare. Avem nevoie de discernământ, alegerea dintre valorile occidentale și "lumea rusă" nefiind nici măcar una etică, dintre bine și rău, ci dintre propria supraviețuire și înrobirea cumplită în coada cometei imperialiste a unei Rusii care, până acum 35 de ani, a cauționat dictatura proletariatului care ne-a costat elitele, identitatea și în general libertatea. Inclusiv cea de credință.

Doxa!