Pe vremea când internetul nu exista au fost duse lupte. Una, crucială, deloc omagiată cum ar merita, a fost cea împotriva Rusiei bolșevice care dorea să ocupe Polonia, țară față de care nu știm să fim recunoscători. Pentru trupurile ei căzute pentru noi. Multe.
Lupta la care mă refer este cea care a oprit comunismul aproape două decenii. Da, cum ați înțeles probabil, mă refer la Józef Piłsudski, controversat din pricina lipsei de răbdare, un om providențial la propriu. Un erou la propriu.
Când, la Cracovia, am fost la mormântul lui în cripta regală a castelului, nu mi-am putut stăpâni lacrimile, știind ce a însemnat omul acesta. Polonezii, uimiți, m-au condus cu afecțiune. Și ceva admirație. Se uitau uimiți la un demnitar român.
Asemenea personagii ne lipsesc acum precum apa. Sau sarea. Ca să scurtez: Trump va aduce bani Americii. Dar nu onoare. Dimpotrivă, pe flancul estic fiind, noi, nu toți, vom plăti curând tâmpenia unui narcisist.
Nu vă îndemn să fugiți, ci doar să gândiți.