Care este diferența dintre un voluntar și un mercenar?

Observ că în mass-media de pe la noi cetățenii străini care luptă în Ucraina sunt desemnați drept „voluntari”. Ăsta e un termen manipulator, dar cineva a gândit puțin înainte să-l impună în discursul public. În primul rând nu prea există conceptul de „voluntar” în dreptul internațional cu referire la cetățeni străini care participă la un conflict armat în cadrul/ sub comanda forțelor militare ale unui alt stat. „Voluntarul din Ucraina” e o vorbă de dânșii inventată, nu are acoperire legală.

Definiția mercenarului valabilă în prezent este cea din art. 47, protocolul adițional al Convenției de la Geneva din 1977, extinsă prin Convenția împotriva folosirii mercenarilor din 1989 (definiția din 1977 se referea exclusiv la război, cea din 1989 extinde definiția mercenarilor pentru a acoperi alte situații decât conflictele armate, în care persoanele sunt recrutate în scopul de a participa la un act concertat de violență care vizează răsturnarea unui guvern sau subminarea în alt mod a ordinii constituționale a unui stat ori subminarea integrității teritoriale a unui stat).

Pentru ca o persoană să fie desemnată ca mercenar trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

1. este motivată să participe la lupte în principal de dorința de a obține un câștig privat semnificativ și este determinată de promisiunea sau plata unei compensații materiale;

2. nu este nici cetățean, nici rezident al statului împotriva căruia este îndreptat un astfel de act (război, violențe pentru răsturnarea guvernului etc.);

3. nu a fost trimis de un stat în misiune oficială;

4. nu este membru al forțelor armate ale statului pe teritoriul căruia este comis actul;

5. a participat direct la ostilități sau a încercat să facă asta.

Condițiile 2-5 în mod evident nu pot fi negate pentru cetățenii străini care participă la luptele din Ucraina, astfel că pentru a ieși din definiția mercenarilor este negată public prima condiție, cea a încasării unei plăți. Cineva i-a învățat ce să spună și s-o repete la nesfârșit – dacă nu se poate dovedi că a încasat bani de la guvernul ucrainean, un cetățean străin care a luptat în Ucraina nu poate fi desemnat drept mercenar. Bun, artificiul ăsta retoric funcționează la nivel mediatic, mă îndoiesc că dacă treaba se împute nasol argumentația asta de factură balcanică are șanse să reziste. Într-o vreme mai apăreau prin presa ucraineană știri despre scandalurile din interiorul diverselor grupări de „voluntari”, multe dintre ele legate de bani – surprinzător, nu-i așa? – dar în ultima vreme nu am mai prea văzut astfel de știri. Nici nu am auzit de „voluntari” de partea ucraineană care să fi ajuns prizonieri la ruși, am fi avut astfel și punctul de vedere al Moscovei față de artificiul retoric „nu suntem mercenari, noi suntem voluntari”.