Narațiuni false rostogolite cu îndârjire

Sunt câteva narațiuni false rostogolite cu îndârjire de mass-media și influencerii de orientare conservatoare din România (v. nota de mai jos). Narațiunea principală este cea care susține existența unei falii în societatea românească între „pro-europeni” și „anti-europeni/ pro-ruși”. Împărțirea aceasta este falsă și manipulatoare – obiectivul ei este conservarea actualului sistem de guvernare cu orice preț.

Studiul recent realizat de Barbu Mateescu sub titlul „Ceva trebuie să se schimbe” arată că într-adevăr există o falie în societatea românească – însă ea este între populație și clasa politică, nu în interiorul populației. Nu există o falie semnificativă de tip pro-europeni/ anti-europeni (care este o împărțire stupidă din start și infirmată de majoritatea sondajelor de opinie). În mod paradoxal, mass-media conservatoare din România a preluat cu entuziasm studiul lui Barbu Mateescu, fără să realizeze contradicția dintre agenda proprie și acest studiu. Foarte pe scurt, studiul lui Barbu Mateescu spune că românii ar vota cu oricine ca să pedepsească actuala clasă politică.

Narațiunea „noi, pro-europenii cei buni vs ei, anti-europenii cei răi” nu este confirmată de nici un studiu – dar asta nu împiedică cu nimic răspândirea ei în continuare și dovedește că avem de-a face cu o tehnică de propagandă. În realitate această falie este creată și întreținută tocmai de răspândirea narațiunii care o postulează.

La ce servește forțarea acestei narațiuni false în spațiul public românesc? În primul rând plasează în mod fals actualul sistem de „partea bună a istoriei”. De aceea vedem de multe ori argumentări de tipul „clasa politică actuală este într-adevăr una mizerabilă, însă alta nu avem” (cu corolarul „sistemul trebuie schimbat din interior”, de parcă ar putea cineva pătrunde într-un sistem de tip feudal bazat pe clanuri). E un fel de-a spune „sunt proști, dar sunt proștii noștri!”. În esență avem de-a face cu o respingere totală a schimbării.

O narațiune paralelă este cea a „intervenției externe în alegerile prezidențiale”. Din această narațiune lipsesc faptele verificabile, răspunsuri clare la întrebările clasice: cine, ce, unde, când, cum? Tot cortegiul de dovezi aduse în sprijinul acestei narațiuni sunt circumstanțiale, de cele mai multe ori sub formă declarativă „expertul X/ grupul de experți Y susține că a existat o intervenție externă” – fără să fie prezentate fapte verificabile (gen transferuri de fonduri, nume și prenume de persoane implicate, legăturile cu agenți externi – cum a fost în cazul Republicii Moldova). Intervenția externă în alegeri s-a transformat din ipoteză (care ar trebui dovedită în mod argumentat) în teză (care este suficient să fie afirmată de cât mai multe ori). (Nu mai zice nimeni nimic de legătura PNL – Georgescu la alegerile trecute. Are și stupizenia locală limitele ei.)

Narațiunea „intervenției externe” este de natură să o susțină pe cea a faliei „pro-europeni/ anti-europeni”, se completează reciproc. Aceste două narațiuni produc împreună câteva efecte: necesitatea creșterii controlului asupra discursului public, investiții mai mari în canalele de comunicare aflate sub controlul sistemului. Ideea este de conservare cu orice preț a actualei clase politice, a sistemului de guvernare de tip USL/ PSD-PNL. Nimeni nu îndrăznește să miaune ceva în legătură cu falia reală semnalată de studiul lui Barbu Mateescu.

NOTA Eu prin „conservatori” înțeleg pe cei care susțin actualul status-quo, doresc menținerea situației actuale, a sistemului care controlează puterea, emanat din eșalonul II al PCR sub coordonarea lui Ion Iliescu și nereformat la modul real. Este vorba în esență de un sistem feudal, bazat pe relații de tip suzeran-vasal, dominat de un număr restrâns de clanuri în care contează afilierile de familie și cumetriile. Un sistem lipsit de orientări ideologice reale, diferențele dintre partide sunt pur declarative. Susținătorii acestui sistem care guvernează România sunt „conservatorii” reali, cei care se opun schimbării sistemului din diverse motive (fac parte din el și beneficiază de pe urma lui în principal).