Zic să boicotăm temeinic, pe rând:

– mașinile la mâna a doua, majoritatea nemțești;

– telefonia mobilă și internetul;

– televizoarele Samsung și alte chestii asiatice;

– sistemul de plăți prin card și transferul de bani din străinătate, plus casele de schimb valutar;

– zborul cu avioanele făcute oricum nu la Bacău;

– instalațiile sanitare de orice fel;

– burghiele, șuruburile și prelungitoarele;

– medicamentele, începând cu citostaticele;

– calculatoarele, altele decât cele chinezești la propriu;

– pe băieții de la Glovo;

– Biblia ortodoxă tipărită în Finlanda;

– creioanele Faber-Castell, caietele Clairefontaine, agendele Moleskine, iar doamnele și domnișoarele trei sferturi dintre cosmeticale;

– echipele de fotbal străine care vin aici doar ca să ne bată, măr;

– pe libanezii care prepară humusul ce nu ne iese acasă;

– pe turcii care au făcut cel mai bun liceu de informatică din România;

– pe toți cei care se mișcă straniu și au accent, începând cu ungurii și ardelenii, la grămadă, ca să fim sigur că nu scapă nimeni vigilenței noastre patriotice;

– pe Iohannis care a demisionat fără să ne întrebe;

– uleiul de măsline și Lumina Sfântă.

Între timp, să luăm câteva chifle de la Lidl și Kefir de la Kaufland, că lupta se anunță lungă. 

Of(f)!

Când unii sunt duși cu capul... Ce stranie senzație să ajungi în circa 20 de ore de la București până în Arizona și să vezi cum alții, acasă, nu au reușit să își ducă mâinile la tâmple, să se calmeze.